Obișnuiam să vorbim ore în șir
Și nu puteam să nu admir
Farmecul și miracolul unei conversații
Primite parcă pe baza unei compensații,
După multele rătăciri în zadar
Te-am găsit parcă cu un radar
Într-o ascunzătoare neștiută de nimeni
Ai ajuns să fii dintr-odată pretutindeni.
Obișnuiam să vorbim mai demult
Minute, ore întregi, zile la rând - foarte mult,
Dar acum e doar tăcere
Parcă acum nu mai există nici plăcere,
Liniștea a prins glas în acest impas
Eu sau tu - careva s-a retras,
Plictisit probabil și rămas fără glas
În istoria unei conversații din care nimic n-a mai rămas.
Obișnuiam să vorbim despre multe lucruri
Timp în care imaginația îmi prindea zboruri
Datorită ție am ajuns pe atâtea vârfuri
Iar acum, între noi bat doar vânturi,
Ore întregi de convorbiri cu cineva
Parcă s-au risipit pe undeva
Amintiri au mai rămas totuși câteva,
Căci obișnuiam să vorbim cândva.
No comments:
Post a Comment