Scriu aceste rânduri
Cu sufletul în gânduri,
Privind doar cerul albastru
Și ignorând orice dezastru,
Amintind de lucruri frumoase
Din timpuri de mult uitate,
Timpuri petrecute cu tine
Cu zile grele sau cu bine;
Prezența ta s-a evaporat,
Dar amintirile nu s-au dizolvat,
Problemele nu s-au rezolvat,
Nopțile tot nu s-au schimbat,
Durerea nu s-a calmat,
Iar lupta nu s-a terminat;
Încă plouă cu lacrimi
Și plouă din înălțimi;
Umbrele amintirilor încă bântuie
În timp ce furtuna se dezlănțuie,
Dar soarele risipește teama
Cum miracolul înlătură drama;
Și dacă porțile raiului s-ar deschide
Mi-ar place să te văd acolo într-o rochie
De culoare albă,
În jur cu multă iarbă,
Pomi, fructe și grădini de altădată,
Fluturi, păsări și albine,
Să te văd veselă și că ești bine,
Că te uiți zâmbind la mine
Mândră de ceea ce sunt,
Mândră de tot ce înfrunt,
Mândră de cum mă descurc,
Mândră de cum pe munți urc;
Să te mai simt odată aproape
Fiindcă ești atât de departe...
No comments:
Post a Comment