Port masca asta deja de foarte mulți ani
Că e vară sau iarnă, eu ignor semnele
De ochelari n-am nevoie îmi șoptesc cearcănele
Și-mi realizez sărăcia chiar dacă am bani.
Și știu să joc teatru atât de bine
Să-mi transform lacrimile în picături de bucurie
Dar cerul senin fără ploaie mă trădează
Și scoate la iveală durerea ce mă apasă.
Am înotat atât de mult în belți adânci
Dar pe urmă am vrut să văd cerul
Și am hotărât să mă urc pe stânci
Lăsând în urmă noroiul și îmbrățișând greul.
No comments:
Post a Comment