Yin şi Yang

Yin şi Yang sunt două concepte omniprezente în cultura chineză, mai exact din filozofia şi metafizica chineză. Acestea regăsindu-se atât în arte marţiale cât şi în medicina tradiţională chineză, feng shui, arhitectură şi caligrafie. Yin şi Yang reprezintă forțele primordiale și complementare ce compun universul și toate componentele acestuia.



Yin este elementul întunecat; el este trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim, și corespunde nopții.
Yang este elementul luminos; este fericit, plin de vitalitate, activ, strălucitor, masculin și corespunde zilei.

Yin şi Yang reprezintă Universul, binele şi răul, bărbatul şi femeia, negru şi alb. Cu alte cuvinte două forţe, atât unite cât şi opuse în acelaşi timp, mai pe scurt spus echilibru. În orice rău este un bine şi în orice bine este şi rău. Nu există lumină fără umbră. Asta reprezintă Yin şi Yang.

Ca să înţelegem mai bine aceste principii iată un citat din cartea lui Bruce Lee: "Atîta vreme cît vom persista în a separa yin și yang nu putem spera să-i atingem... dacă cineva vrea să ajungă undeva cu bicicleta nu va putea să împingă ambele pedale concomitent căci va rămîne pe loc. Pentru a avansa trebuie să împingă o pedală și să o elibereze pe cealaltă, simultan. Mișcarea completă constă în împinge/eliberează. Împingerea este urmarea eliberării și fiecare dintre ele devine, respectiv, cauza celeilalte."

Reflexologia

Reflexologia este o ramură relativ nouă a medicinei, aplicată cu succes în zilele noastre. Ideea de bază este faptul că există anumite corespondenţe sau legături între organele afectate şi unele zone de la suprafaţa corpului.Cu alte cuvinte organele şi anumite funcţii fiziologice prezintă proiectii pe corp.
Dacă cunoaştem care sunt aceste corespondenţe sau legături putem, pe de o parte, să ne facem o idee despre starea organelor (sau funcţiilor acestora), iar pe de altă parte, să acţionăm asupra lor într-un sens benefic.
Reflexologia se împarte în refloxodiagnostic şi reflexoterapie. Prin reflexodiagnostic se culeg date despre starea de sănătate în timp ce prin reflexoterapie se acţionează pentru ameliorarea sănătăţii.
Ideea de bază care este fundamentul acestei ramuri ale medicinei este faptul că organele şi tot ceea ce este în interior are o proiecţie în exterior, pe anumite zone ale corpului. Cele mai cunoscute zone sunt tălpile picioarelor, palmele şi urechile. Tratamentul de obicei prin masaj se face asupra acestor zone sau puncte. Înainte de masaj sau tratament se culeg datele despre starea organului afectat prin lovirea uşoară a punctului corespunzător organului afectat şi în funcţie de sunetul impactului sau culoarea pielii sau alte observaţii se specifică diagnosticul. Aceste date se pot culege prin percuţie uşoară, palpare, împingere asemănătoare cu masajul, presare uşoară şi frământare. Mai jos sunt prezentate câteva imagini cu punctele de proiecţie al organelor pe diversele părţi exterioare ale corpului.

O observaţie interesantă este faptul că toate aceste lucruri le ştiau anticii. De exemplu chinezii antici sau egiptenii aplicau asemenea tratamente pentru diverse boli şi dezechilibre.

Baduanjin

Baduanjin este probabil cel mai cunoscut exerciţiu de Qigong. În traducere înseamnă Forma celor 8 figuri de brocart sau Forma celor 8 secţiuni. Este un exerciţiu cu o vechime de aproape 1000 de ani şi a fost creat de celebrul general Yueh Fei.
Exerciţiile din Baduanjin erau destinate soldaţilor din garda imperială, pentru a-şi menţine forma şi a-şi întări organismul, aşa cum îi este rolul fiecărui exerciţiu din Qigong. Denumirea de Baduanjin vine de la cele 8 steaguri de mătase pe care le purtau soldaţii, fiecare steag reprezentând una din cele 8 trigrame taoiste chinezeşti (Ba-Gua).
Exerciţiile care formează setul Baduanjin sunt: Palmele ridicate spre Cer pentru a regla Triplul Încălzitor; Trasul cu Arcul; Separarea Cerului de Pământ; Bufniţa înţeleaptă priveşte înapoi; Scutură Capul şi leagănă Coada pentru a scoate Focul din Inimă; Apasă Pământul, atinge Cerul; Boxează cu Privirea Mânioasă; Ridicarea Călcâielor.
Mai jos puteţi urmări demonstraţia completă a formei.

Arta vieţii pe durata celor 4 anotimpuri

Din câte ştie fiecare dintre noi pe durata celor 365 de zile ale anului sunt 4 anotimpuri. Primăvara, vara, toamna şi iarna sunt etapele prin care trece nu numai natura dar şi omul. Puţini sunt cei care reuşesc să trăiască în armonie cu cele 4 anotimpuri, cu schimbările ce se produc în natură şi cu aceste etape de trecere de la un naotimp la alt anotimp.
Conform medicinei tradiţionale chinezeşti schimbările ce se produc în univers se produc şi în om, ori pe plan fizic ori pe plan emoţional, ceea ce se întâmplă afară se întâmplă şi înăuntru. Aceste schimbări au loc datorită anotimpurilor. Anotimpurile sunt etape, sunt schimbări prin care trece natura, sunt o reînnoire a tuturor lucrurilor.
Primăvara este anotimpul când totul renaşte, atât natura cât şi omul. Totul se reîmprospătează şi se reînnoieşte. Primăvara energia proaspătă coboară şi umple toate lucrurile, de aceea este recomandat exersarea unor exerciţii de Qigong (Baduanjin de exemplu). Din punct de vedere omul se renaşte.
Vara deja Pământul s-a încălzit, totul a prins viaţă. Ziua este mai lungă decât noaptea. Toate formele de viaţă îşi ating apogeul în domeniul dezvoltării. Omul este cuprins de o stare de fericire, bucurie.
Toamna Pământul încă este cald dar atmosfera începe să se răcească şi încep să se producă schimbări. Florile încep să ofilească, frunzele cad, animalele îşi caută refugii pentru iarnă, omul îşi face provizii, ş.a.m.d. Pe plan emoţional, omul este cuprins de o stare de deprimare din cauza acestor schimbări. Se strică vremea, vin ploile, începe să fie urât afară, şi din această cauză omul începe să fie cuprins de aceste stări melancolice şi triste. Nu trebuie să acceptăm aceste gânduri şi de aceea dimineaţa şi seara este recomandat să exersăm diverse axerxiţii de Qigong de control şi de conservare a energiei.
Iarna totul s-a răcit. Este anotimpul când natura face o pauză. Totul se retrage şi se odihneşte. La fel şi omul, este momentul când este recomandat să nu se facă prea multe exerciţii fizice, sau activităţi fizice intense. E momentul pentru o pauză pentru toate lucrurile.
Dacă am putea face o comparaţie între cele 4 anotimpuri şi activitatea omului pe durata celor 24 de ore ar fi aşa: dimineaţa şi la amiaz este primăvară, în timpul zilei este vară, spre seară este toamnă iar la noapte iarnă.

Medicina tradiţională chineză

Medicina tradiţională chineză este una dintre vechile ştiinţe din China Antică, având o istorie de aproape 2000-3000 de ani vechime. În acele vremuri existau mai multe lucrări de specialitate despre medicina chineză, dar până în prezent a supravieţuit doar una: Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben (Huang Di Neijing).
Medicina chineză cuprinde 3 ramuri: acupunctura, tratamentul prin ierburi şi ceaiuri şi exerciţiile energetice (Qigong). Oricum, ideea în medicina tradiţională chineză este tratarea bolilor prin prevenirea lor aşa cum se specifică şi în lucrarea Huang Di Neijing: "În trecut, înţelepţii tratau afecţiunile prin prevenirea lor înainte ca ele să apară, asemenea unui bun guvernator sau împărat care reuşea să prevină apariţia unui război. Tratarea unei afecţiuni care deja s-a manifestat este ca încercarea de a reprima o revoltăizbucnită. Dacă cineva pregăteşte un dig pentru a strânge apă doar atunci când îi este sete, sau dacă îşi pregăteşte armele numai după ce a început războiul, va apărea întrebarea naturală: oare nu este prea târziu?"
După cum spuneam, ideea este ducerea unei vieţi echilibrate şi tratarea bolilor prin prevenirea lor. Pentru toate astea e nevoie de o alimentaţie bogată şi sănătoasă, suficientă odihnă, mişcare în fiecare zi, exerciţii de respiraţie, evitarea pe cât e posibil a alcoolului şi a fumatului şi pe cât se poate ducerea unei vieţi cu puţin stres. Toate acestea sunt nişte cerinţe uriaşe pentru omul modern.
Pe viitor urmează să public alte articole legate de medicina tradiţională chineză, aceasta fiind doar o postare introductivă.

Dogme

O dogmă este o colecţie de idei filosofice sau religioase care au scopul să tindă spre un stil de viaţă. Problema în zilele noastre, după părerea mea, este că sunt mult prea multe astfel de dogme. Fiecare vine cu explicaţie şi încearcă să desluşească marele mister al acestei vieţi: cine suntem, de unde provenim, încotro ne îndreptăm şi care e rostul nostru pe acest pământ. Fiecare dogmă sau fondator de dogme interpretează lucrurile după propria părere. Sincer să fiu nu văd rostul acestor idei, pentru că la un moment dat adunate toate dogmele la un loc ne dăm seama dacă gândim un pic că defapt toate aceste idei nu duc nici unde.
Creştinii de obicei, în special neoprotestanţii, se dau drept mari experţi ai vieţii şi consideră că au dreptate în ceea ce spun şi în ceea ce fac. Musulmanii îşi duc religia lor până la fanatism. Alţii încă şi în zilele noastre ar ucide în numele religiei; şi exemplele negative pot continua. După părerea mea, aşa cum am spus, consider că toate aceste doctrine religioase sunt inutile şi nu duc omul nici unde. Din contra, dacă acceptăm să gândim ca nişte roboţi după tipar ajungem să dăm la o parte gândirea raţională şi acceptăm o gândire superficială şi superstiţioasă. E mai uşor să credem în ceva sau cineva ce nu o fost văzut încă nici odată decât să credem în propriile noastre puteri, nu-i aşa? E mai uşor să acceptăm o nenorocire sau orice altceva şi să spunem că e voia "creatorului" decât să acceptăm ideea de "locul şi momentul nepotrivit", nu-i aşa?
Singura doctrină care se apropie de adevăr este cea budistă. În această religie-filosofie se găsesc idei care ar trebui respectate şi dacă le-am respecta am fi mult mai corecţi, mult mai buni şi mult mai sănătoşi. Ce rost are să te rogi să fi sănătos când poţi duce o viaţă echilibrată şi astfel ai şanse să eviţi bolile şi problemele. Cauza suferinţei omului este dorinţa de plăcerile trupeşti, indiferent că e vorba de un stil de viaţă dezordonat, plăceri sexuale sau lăcomie şi alte astfel de defecte. Tot cea ce ar trebui să facem după părerea mea este să ducem o viaţă echilibrată, să fim activi, să fim corecţi şi cinstiţi, şi nu să ne lăsăm îndoctrinaţi de tot felul de "cunoscători". Asta este esenţa vieţii după părerea mea.

Artele marţiale şi culturismul

Artele marţiale şi culturismul sunt două discipline total opuse dar care au la un moment dat acelaşi scop: atingerea obiectivelor finale şi realizarea performanţei. Culturismul presupune dezvoltarea musculaturii şi a forţei muşchilor, pe când artele marţiale presupun învăţarea unor tehnici de autoapărare şi întărirea organismului şi a minţii. Defapt, cele două discipline sunt două stiluri de viaţă. Oare nu e posibil ca din cele două să se formeze una singură?

Un antrenament ideal ar trebui să cuprindă atât exerciţii din arte marţiale (forţă, viteză, respiraţie, exersarea formelor, etc.) cât şi din culturism, adică dezvoltarea musculaturii. Pe lângă dezvoltarea masei musculare e nevoie şi de o alimentaţie sănătoasă şi bogată în proteine şi carbohidraţi. Un lucru foarte important este consumarea apei (2-3 litri pe zi). Alimentaţia este foarte importantă, este bine să mâncăm la fiecare 3-4 ore, în jur de 4-5 mese pe zi. Mai bine mai puţin şi mai des decât odata sau de două ori pe zi şi atunci mult şi bine. Pentru succes un lucru foarte important este ca practicantul să nu fumeze şi să nu consume băuturi alcoolice şi pe cât se poate să evite dulciurile, deoarece toate acestea dăunează şi nu fac altceva decât să tragă practicantul în jos.

Ca antrenamentul să fie de prima mână este nevoie de divizare. Adică, antrenamentul de arte marţiale să cuprindă şi exersarea unor grupe musculare, sau antrenamentul de culturism să cuprindă şi exerciţii de stretching sau la sac de box de exemplu. Ideea e că toate tipurile de antrenamente trebuie încercate ca să vedem care se potriveşte şi care dă rezultate mai bune.

În clipul de mai jos puteţi urmări un antrenament complex care cuprinde atât tehnici de arte marţiale cât şi antrenamente cu greutăţi.