Artele marțiale în vremuri moderne

"Scopul final al artelor marţiale este să nu fie nevoie să le utilizezi." - Miyamoto Musashi

În zilele noastre arte marțiale au ajuns să fie practicate în orice colț îndepărtat al lumii. Nu există sat sau localitate unde cineva să nu fi auzit măcar de un singur stil de arte marțiale. Mulțumită tehnologiei și circulației libere a informațiilor lumea a ajuns să cunoască de existența artelor marțiale. Nu numai atât! Artele marțiale au ajuns să fie practicate pe tot globul, de la mic la mare, de la copii mici până la vârstnici.
Problema e alta. Ceea mai mare problemă e că artele marțiale, indiferent de stil sau origine, sunt privite ca simple sporturi. Pardon, sporturi de contact, un fel de box mai avansat cu bune modalități pentru autoapărare. Niște abilități acrobatice aduc o îmbunătățire la vedere. Testele de spargeri normal că sunt doar forță brută obținută de-a lungul practicii. Povestea marilor maeștri de altă dată normal că sunt și astea doar niște legende ca să motiveze practicanții. Și cu astfel de exemplu tot a-și putea continua până la nesfârșite. Cunoscutul om de afaceri american Bo Bennett definește artele marțiale ca fiind o metodă bună pentru construirea caracterului, și nu doar o simplă luptă. Mai bine de atât nici nu putea omul să se exprime. Tot respectul pentru el.
După cum spuneam, artele marțiale sunt privite doar ca simple sporturi. Dar stați așa! Nici măcar sportul în ziua de astăzi nu mai este sport. Aproape 90% din așa zisa industrie a sportului se bazează în principiu pe marketing. Ca să îți cumperi echipamente, uniforme, suplimente, vitamine, și multe altele, te costă enorm. Să nu mai vorbesc despre substanțele interzise, steroizi, dopping, ș.a.m.d. Pe lângă toată superficialitatea asta, consumatorism și marketing, se practică și trișatul din greu. Toți vor rezultate bune în timp cât de scurt posibil dar fără să depună mare efort în schimb. După cum spuneam, nici sportul nu mai e ceea ce era cândva.

Artele marțiale în zilele noastre au decăzut, aproape în totalitate. Pe lângă faptul că sunt privite ca simple sporturi, rezultatele eforturilor depuse se rezumă doar la niște centuri colorate, medalii, diplome și grade. Se fac campionate, seminarii, tot felul de stagii de pregătire. Toate astea costă bani. Te costă să te înscri la așa ceva. Practic, oarecum îti cumperi gradul sau diploma sau despre ce o fi vorba. E ca și cum te înscri la o universitate mai puțin renumită, și indiferent că frecventezi sau nu cursurile, la final oricum îți primești diploma pentru că tu ai plătit. Să nu mai zic despre așa zișii instructori, sau maeștrii. Unii de la vârste fragede, sub 30 de ani, deja se autoproclamează mari maeștri. Termenul de maestru ar trebui acordat cuiva care stăpânește un stil la desăvârșire, cineva care și-a pus amprenta și și-a lăsat numele în urma lui. Până și renumitul Templu Shaolin a ajuns un loc popular pentru turiști, iar ca studenți sau discipoli bineînțeles că cei care își permit din punct de vedere financiar se pot înscrie. Toată arta și măiestria călugărilor Shaolin a ajuns astăzi să fie un circ acrobatic ieftin pentru bani. Să ne înțelegem, nu critic pe nimeni și nici nu acuz. Nu acuz o persoană anume, nu am cu nimeni nimic. Acuz doar mentalitățile stricate care degradează arta. Bineînțeles că există și maeștri și instructori de arte marțiale, care se dedică trup și suflet studiului. Aceste persoane merită tot respectul, atât ca persoane cât și ca și caractere. Sunt o adevărată sursă de ispirație pentru cei din jurul lor, atât pentru felul lor de a fi cât și pentru stilul lor de viață. Exemplul lor e demn de urmat.

O altă problemă reprezintă programul de antrenament. În zilele noastre, cursurile de arte marțiale sunt organizate să se desfășoare de 2-3 ori pe săptămână, în general. Normal că sunt și excepții, unde se fac mai multe antrenamente, poate chiar zi de zi. Aceste antrenamente durează cel mult două ore. În acest interval de timp se fac cam de toate. Se trec repede în revistă niște noțiuni de bază, cum ar fi pozițiile, anumite mișcări, poate câteva exerciții pentru stretching și forță, unpic de sparring, și foarte puțin probabil niște exerciții de respirație sau relaxare. Adevărul e că într-un astfel de ritm progres serios nu se poate face. Cele enumerate mai sus nu sunt altceva decât rețeta clasică recomandată de doctori și nutriționiști, un fel de 30 de minute de mișcare pe zi, varianta îmbunătățită. Un astfel de antrenament e ok pentru copii, sedentarii care n-au făcut mișcare în viața lor, obezii care vor să slăbească, fetele care vor să-și îmbunătățească aspectul și condiția fizică, dar în nici într-un caz pentru practicantul serios care vrea să obțină desăvârșirea. Dacă doriți cu adevărat rezultate bune trebuie să vă antrenați singuri, și mult mai mult decât în astfel de cluburi sau dojo-uri. Bineînțeles asta nu înseamnă că nu vă puteți înscrie la un curs de arte marțiale. Ce vreau să spun e că dacă vă bazați doar pe acele antrenamente la care participați la curs de mare progres nu prea cred că veți avea parte. Aceasta este una dintre motivele mele personale pentru care am refuzat să mă înscriu la vreun club. Am preferat să mă antrenez singur, zi de zi, seară de seară. Am renunțat la distracții, prieteni, ieșiri, și alte chestii de genul, totul doar de dragul artelor marțiale și din nevoia de a fi mai bun în domeniu. Asta așa ca o mică paranteză am punctat.

Practicantul ar trebui să-și facă un stil de viață din asta. Până la urmă asta reprezintă artele marțiale: un stil de viață, o modalitate de a trăi în armonie cu tot ceea ce ne înconjoară. Nu este o luptă cu viața, ci din contra, este fuziunea cu viața. Mișcările învățate nu trebuie să fie pentru distrugere, ci pentru o sănătate mai bună. Autoapărarea și lupta trebuie să fie opționale, aplicate doar la nevoie, și atunci cu mare atenție și responsabilitate. Experiența acumulată în urma antrenamentelor ar trebui să fie pentru dezvoltarea personală și sănătatea fiecăruia, nu pentru lupte, competiții și profit. Pe asta se bazează principiile artelor marțiale tradiționale. Te antrenezi și te călești ca să învingi un singur adversar adevărat: pe tine însuți, și nu pe alții. Antrenamentele sunt atât pentru întărirea fizicului cât și a psihicului. Un luptător adevărat caută să-și depășească limitele prin efort propriu, caută să fie o persoană mai bună, morală, pregătită să ajute la nevoie. Practicantul trebuie să-și întărească mintea, astfel încât să nu cadă în capcana emoțiilor și a stărilor sufletești înșelătoare. Trebuie să știe să conștientizeze. Pentru asta trebuie să mediteze, să studieze psihologia și o parte a filozofiei. După toate astea, trebuie să-și formeze propria filozofie de viață, propriul fel de a fi, în concordanță cu principiile din arte marțiale. Ca alimentație, practicantul nu trebuie să ajungă la extreme. Nu trebuie să fie nici cel mai feroce carnivor, dar nici veganul fundamentalist. Asta înseamnă că alimentația trebuie să fie echilibrată. Trebuie consumate multe fructe, legume, cereale, lactate și nu în ultimul rând și carne. Suplimentele nutritive, cele folosite de culturiști, ca idee, personal nu le recomand. În schimb recomand vitaminele, cum ar fi vitamina A, B, C, omega 3-6-9. magneziu, calciu, boabele de ginseng tonic, multivitaminele și mineralele. Pe lângă asta consumul apei este esențial. 2-3 litrii de apă pe zi, și cât mai puține sucuri, dulciuri, cafea, și dacă e posibil o cantitate cât mai redusă de alcool (de preferat ar fi exlcuderea în totalitate). Fumatul de asemenea ar fi bine să nu figureze pe listă. Doar în aceste condiții putem vorbi de un adevărat practicant de arte marțiale.

Un astfel de practicant tinde spre desăvârșire. Desevârșire atât pe plan fizic cât și pe plan spiritual. Fizic va fi de neînvins, iar pe plan mental stăpân pe sine, stăpân pe emoții și stări sufletești. Pe plan spiritual va merge pe drumul ce duce spre eliberare, spre iluminare. Nu-și va neglija niciodată antrenamentele, indiferent de condițiile meteo. Locul de muncă nu va fi o problemă, deoarece își va organiza timpul în așa fel încât să aibe suficient timp pentru antrenamentele zilnice. Nu-și va neglija nici familia, asta în caz că o să aibe vreodată una. Oamenii de genul acesta sunt dificili, și socializează greu. Le e greu să-și exprime sentimentele, și sunt mult prea încăpăținați ca să-și lase la o parte antrenamentele de dragul altor evenimente ce pentru ei nu semnifică mare lucru. Nu dau mare importanță pe idei precum relații sau întemeierea unei familii. În loc de toate astea preferă antrenamentele dure în singurătate, motiv pentru care de cele mai multe ori se simt motivați. Vorbesc aici și din propria mea experiență. Oamenii de genul acesta sunt rari. Nu prea sunt astfel de practicanți de arte marțiale în zilele noastre. Marea majoritate preferă o sală unde să se antreneze de 2-3-4 ori pe săptămână și gata, restul sunt doar povești. Nu le trebuie lor nici o iluminare și nici o desăvârșire de nici o culoare. Mulți vor să ajungă mari campioni, luptători în cușcă, instructori, cu alte cuvinte să-și facă o meserie din asta. Dar să nu uităm un lucru: artele marțiale au fost concepute pentru îmbunătățirea stilului de viață, nu pentru competiții, nu pentru lupte brutale pentru bani. Adevărata modalitate de practică a artelor marțiale este practicarea din inimă și dedicarea în totalitate pentru acestea, restul sunt doar povești și filozofii.

"Deşi eficienţa în luptă este funcţia principală în Shaolin Kung Fu, un beneficiu mai rapid şi mai folositor în societatea noastră supusă legii este obţinerea unei sănătăţi şi vitalităţi radiante." - Wong Kiew Kit