Multidimensional

”În acest moment pot să jur că noi suntem infinitul.” - Citat din filmul The perks of being a wallflower

Înainte să te naști erai Infinitul. După ce te-ai născut ai devenit Totul. Nu ai cerut asta de la nimeni, și iată că totuși asta ți s-a dat. Erai praf de stele din nebulozitate, materie anorganică, care evoluând și îmbrățisând spiritul absolut, a prins contur, devenind materie organică, devenind ceea ce ești tu. Adevărul Suprem stă ascuns în tine, e în starea ceea mai latentă, trebuie doar să ști să o scoți la lumină. E acolo undeva în biblioteca minții tale, o carte ce cuprinde totul, plin de praf pe un sertar. Trebuie doar să o găsești. Caută și vei găsi.
Lumea nu este infinită, dar totuși e eternă. O să murim cândva, dar totuși suntem nemuritori. Aripile noastre au fost tăiate, dar totuși putem zbura. Limita este cerul, dar noi suntem dincolo de cer deja. Haosul rămâne tot haos, iar lumea rămâne totuși terenul nostru de joacă. Nu încerca să înțelegi cu mintea, căci n-ai să poți. Deschide-ți inima pentru schimbare și lasă cuvintele să-ți pătrundă adând în sufletul minții.

Când te-ai născut ți s-a dat un nume. Ai fost catalogat sexului cu tare, rasa cu tare. Mai târziu, n-ai cerut, dar totuși ai primit o religie. După aceea un buletin, carduri, acte și altele. Ai primit o identitate falsă. Tu nu ești numele tău. Nu ești bărbat și nu ești femeie. Nu ești român, nu ești maghiar, nu ești german, nu ești... Codul de bară de pe cardul de la bancă nu ești tu, la fel cum CNP-ul, acele numere fără sens nu te reprezintă. Toate aceste etichete sunt doar fictive. Sunt iluzii. Acel "crede și nu cerceta" ți-a măturat adevărata identitate și mai mult. Dar adevărata ta natură este puternică. Chiar dacă acum hibernează, într-o zi o să erupă ca vulcanul, inundând cu lava cunoașterii la suprafață totul, cu înțelepciune și cunoaștere. Probabil crezi că ești doar praf de stele. Ești mai mult de atât. Ești mult mai mult de atât. Doar că încă nu ști. Tu ești totul, și mereu ai fost. Dar nu te întrista, într-o zi vei afla totul. Totul va străluci clar precum soarele.

Ai fost expulzat din rai din cauza curiozității. Raiul e pe pământ, iar cei ce te-au alungat au fost oamenii. Ei vor ca cei ca tine să ardă în flăcările iadului. Iadul e tot pe pământ. Rai și iad, bărbat și femeie, negru și alb, yin și yang, urât și frumos. Iată dualitatea universală. Cele două noțiuni inseparabile. Ele trebuie să fie în armonie, să fuzioneze armonios dând nașterele Întregului inseparabil. Nu trebuie să fie conflicte între cele două sub nici o formă, doar armonie și echilibru.
Nimic din ceea ce vezi nu e ceea ce pare. Vezi totul așa pentru că asta îți dictează organele de simț. Ele doar te înșeală. Poți penetra vederea, poți trece dincolo de auzul obișnuit. Poți simți mai mult decât ai putut până acuma printr-o simplă atingere. Tu ești Totul, iar Totul e în tine.

M-am îmbrăcat în haine de iubire doar ca să pot înțelege cum e să iubești. Tu nu mi-ai arătat cum e, iar eu prea prins în a mea lume nu eram capabil să evadez. Nu eram capabil să descopăr singur. Nu vreau să mă atașez de tine, la fel cum nici tu nu vrei să te atașezi de mine. Lupta e grea, iar miza e prea mare. Totul sau nimic. Totul este tot, iar nimicul nu prea poate fi perceput. Această așa zisă relație e doar un început. Un început care duce la un alt început și care se va sfârși cu un alt început. Soarele răsare, apune, după care iarăși răsare. Roata vieții se învârte într-una.
Privește în urma mea și o să-ți vezi trecutul. Privește-mă în ochi și o să-ți vezi viitorul. Atinge-mă pe obraz și o să-ți simți prezentul. Transpune-te pentru moment în pielea mea și o să vezi totul. O să simți totul. Nimic nu va mai fi la fel. Sunt multidimensional. Sunt peste tot, și mereu am fost. La fel și tu, doar că nu-ți amintești. Fuziunea noastră a creeat lumea. Oamenii sunt chipul și asemănarea noastră. Sunt copiii noștri. Sunt creația noastră.
Acum, după tot ceea ce ai aflat, te poți trezi. Poți să revi la realitate. Uită de mine, uită de tine, uită de tot. Totul a fost doar un vis, iar tu ai visat totul. Totul a fost doar în mintea ta, în mintea mea. Nu ne place realitatea și de asta am căutat o formă de evadare, și tu, și eu, și cred că toată lumea. Nu ne place realitatea, dar totuși ea rămâne reală și restul sunt doar iluzii.

"Realitatea e ruina unui basm." - Lucian Blaga