Sclavia modernă

"Uneltele sunt nişte sclavi neînsufleţiţi, iar sclavii sunt nişte unelte însufleţite." - Aristotel

Dacă vă gândiți că sclavagismul a dispărut atunci vă înșelați amarnic. Sclavia a existat de când omul și va continua să existe, din păcate. E precum o formă de viață care reușește mereu și mereu să se adapteze și să se readapteze conform vremurilor și obiceiurilor. Noi, oamenii, suntem singura specie de pe această planetă care ne exploatăm semenii. Nicio altă formă de viață cu care conviețuim nu face așa ceva. Avem imaginația cea mai bogată pentru a face rău.
Nu trebuie să ai o cultură generală foarte vastă ca să ști cum era sclavia pe vremuri. Începând din antichitate și până în vremurile moderne sclavii erau în lanțuri, în cuști, bătuți, vânduți, exploatați, cu alte cuvinte dezumanizați. În 1865 s-a gătat războiul civil american și cu aceasta în același timp a fost și sclavia oficial eliminată. Negrii au fost în sfârșit priviți ca oameni și nu ca animale sau ființe inferioare. Dar oare sclavia chiar a dispărut definitiv în 1865? Eu nu prea cred asta. După cum am spus, sclavia a fost de când omul și din păcate va continua să existe și în viitor, la fel cum există și în prezent.
În zilele noastre, în această perioadă așa zis modernă, cele mai mari plantații de sclavi sunt locurile de muncă. Da! Ați citit bine. Locurile de muncă sunt noile modele de sclavagism. Diferența dintre trecutul și prezentul sclaviei este acela că în trecut oamenii erau forțați să muncească (sclavii), iar în prezent nu te forțează nimeni dar ești forțat de împrejurimi. În trecut, strămoșilor noștri semenii lor le-au pus lanțul la picior, în timp ce astăzi noi alegem să ne punem singuri lanțul. Sclavia nu a dispărut, doar și-a schimbat forma și metodele.
Toate formele de guvernare politice au folosit sclavagismul. Fiecare rege, împărat și conducător a trăit bine în timp ce oamenii de rând erau în mizerie și sărăcie. Tirania, imperialismul, monarhia, comunismul, nazismul și mai ales capitalismul, toate au folosit sclavagismul. Pe vremea comunismului și a nazismului oamenii erau supuși cu forța, în timp ce în zilele noastre capitalismul folosește capcane astfel încât omul să se supună singur fără intervenția cuiva. Toate formele de guvernare sunt greșite deoarece nicio formă de politică dintre toate cele enumerate mai înainte nu pune accentul pe libertatea omului. Fiecare urmărește doar controlul și supunerea popoarelor, fie cu forța brută fie cu ajutorul manipulării sau al șiretlicurilor.
Libertatea este cea mai importantă pentru fiecare formă de viață. Dacă ne uităm înapoi în istoria și trecutul nostru numai despre libertate nu putem vorbi. Oamenii au fost mereu subjugați. Oricine ieșea din rând sau încerca să rupă tiparul era pus la perete și privit ca un eretic. Nonconformismul era mereu privit ca un defect. Dar să nu uităm că cei mai mari nonconformiști au fost cei care au schimbat cursul istoriei. Legile au fost inventate pentru prostimea de rând, în timp ce inventatorii făceau ce vroiau, și nu că ceva din toate acestea s-ar fi schimbat între timp.
După cum spuneam, în zilele noastre cele mai mari forme de exploatare au loc pe câmpul muncii. Locurile de muncă sunt precum niște lagăre de concentrare moderne, mai ales fabricile și supermarketurile corporațiilor muntinaționale. Marile corporații internaționale au fost fondate cu multă vreme în urmă de niște industriași îndrăzneți care pe urmă și-au lăsat operele moștenire din generație în generație membrilor din familie și descendenților, sub o oarecare formă de dinastie imperială ca să spun așa. Deci cu alte cuvinte, niște bogătași care au moștenit de la bunicii sau străbunicii lor o multitudine de uzine sau fabrici dețin controlul asupra destinelor a milioane de oameni care trebuie să muncească pentru ei, bineînțeles în timp ce ei fumează trabucuri și trăiesc în cel mai mare lux posibil. În zilele noastre corporațiile exploatează cel mai bine și cel mai eficient. Fabricile moderne sunt noile lagăre ale morții, în care milioane de oameni anual se lasă condamnați la moarte datorită stresului prea mare în general, în multe locuri din cauza toxicității, și nu în ultimul rând din cauza altor probleme de sănătate, multe dintre acestea apărând pe cale nervoasă din cauza frustrărilor și al excesului de nervozitate acumulat de-a lungul anilor.
Societate modernă încurajează foarte mult ideea de consumatorism, iar pentru aceasta mass-media face o propaganda excepțională, reușind să spele mințile majorității. Consumatorismul se referă la excesul de consum, din toate punctele de vedere și la toate categoriile. Trebuie să cumperi tot felul de porcării, nu pentru că ai avea nevoie de ele ci pentru că așa e la modă. Trebuie să faci asta și aia, nu pentru că îți dorești cu adevărat ci pentru că așa e la modă. Moda este o formă de consumare. În spatele acestei ficțiuni se ascunde o cu totul altă realitate. Lumea nu e deloc ceea ce pare. Cariera, banii, bogățiile, succesul, consumul, moda, toate acestea sunt niște scopuri false. Cu ajutorul acestor unelte reușesc liderii mondiali să țină sub control mințile naivilor. Puțini sunt cei care reușesc să vadă dincolo de această cortină și să descopere adevărul. Tot ce trăim noi este exact ca în filmul The Matrix, doar că aici nu suntem controlați de inteligențe artificiale ci de o mână de bogătași, lideri mondiali, globaliști, lideri ai unor organizații secrete, etc.
Începând din prima zi de școală suntem rupți de realitate și suntem îndoctrinați cu tot felul de minuni dintre care înafară de scris și citit mai nimica nu ne ajută cu absolut nimic în viața de zi cu zi. Suntem învățați să fim ascultători, ni se bagă în cap ca printr-o hipnoză ideea de a fi supuși. Suntem învățați să fim oarecum într-o continuă competiție cu ceilalți. Trebuie să avem neaparat succes în viață, căci la asta se rezumă tot sensul vieții. E ca și cum de mici am fi pregătiți sau mai bine zis dresați pentru ceea ce ne așteaptă ca adulți. Și oare ce ne poate aștepta? Realitatea dură: faptul că trebuie să muncim! A munci înseamnă a fi sclav, indiferent de domeniu. Nu putem vorbi de libertate atâta timp cât trebuie să stai cu capul plecat în fața cuiva ca să-ți primești porția la finalul zilei. Nu putem vorbi de libertate atâta timp cât idei personale nu sunt tolerate într-o instituție numită loc de muncă. Într-adevăr că în ziua de astăzi avem mai multe posibilități de a alege, și mă refer aici la alegerea plantației pe care să fim sclavi. Dar oarecum toate aceste plantații numite locuri de muncă au la bază cam aceeași ideologie. Trebuie să taci și trebuie să faci, cam asta e peste tot în linii mari. Muncitorul de rând n-a fost niciodată apreciat și nici nu va fi vreodată. Ca să vă faceți o idee cam unde vreau să bat o să dau un exemplu. În lagărul de la Auschwitz, în rândul prizonierilor erau niște tentative de gardieni numiți Cappo, care aveau misiunea de a bate restul prizonierilor la nevoie. Ăștia erau ca un fel de șefi mai mici, lingăii nemților. O duceau un pic mai binișor decât restul prizonierilor, dar la finalul zilei tot prizonieri erau și ei, tot sclavii naziștilor. Cam astfel stau treburile și în ziua de astăzi. Unii muncitori dintr-o multinațională reușesc cumva să prindă elan ca să spun așa, și sunt avansați devenind șefi mai mici. Acești șefi mai mici de cele mai multe ori se comportă mult mai urât cu muncitorii de rând, cu care stăteau cândva cot la cot, decât șefii mari.
Sunt oameni cu tot felul de probleme, rate la bănci, familii, datorii, ș.a.m.d. Acești oameni sunt nevoiți să îndure cam orice doar ca să-și poată câștiga existența. Dar un om care nu are astfel de probleme, care caută iluminarea spirituală, pacea interioară, înțelepciunea filozofică și eliberarea de problemele lumești, cum poate un astfel de om îndura toate aceste nedreptăți și toate aceste non-sensuri? Vă puteți imagina cum se simte un om pentru care libertatea personală este mai importantă decât orice, petrecând timp prețios făcând ceea ce nu-i place, aproape o viață întreagă.
Să nu se înțeleagă greșit căci nu vreau să promovez lenea, dar munca nu pentru oameni a fost inventată. În secolul 21, în epoca tehnologiei, mi se pare inuman să trebuiască să te trezești la 4-5 dimineața ca să mergi la un loc de muncă, unde petreci între 8 și 12 ore, lucri ca o mașinărie, te întorci frânt de obosit acasă iar ziua următoare o iei de la capăt. Și pe lângă asta mai pierzi și timp valoros pe drumuri navetând aiurea. În epoca tehnologiei noi nu ar mai trebui să trecem prin așa ceva. Odată cu avansul tehnologic ar fi trebuit să căpătăm și o oarecare înțelepciune ca să putem lua în considerare idei precum libertatea personală al fiecărui individ, liniștea interioară și echilibrul. Dar nimeni nu se gândește la așa ceva. Oriunde ai lucra, în orice domeniu, la particular sau la stat, trebuie să fi un roboțel harnic și fără sentimente. Cu alte cuvinte să fi cât mai productiv.
Unde e dreptatea în această lume nedreaptă? Unde e omul care poate repara acest sistem stricat? E vorba de interese și mereu așa au stat treburile. Cu capul plecat în jos, roboieții, sclavii moderni, trebuie să înainteze, indiferent de vreme sau de nevoi personale. Trebuie să se stingă cu zilele, înainte de timp, pentru niște iluzii. Tot sistemul acesta capitalist și corporatist e precum o junglă imensă, din care scapă doar cei care sunt suficient de puternici, atât fizic cât și psihic. E selecție naturală în vremuri moderne.