Mucegaiul e o infecție ce cuprinde totul. Otrăvește treptat, lent și sigur, perimetru cu perimetru, etapă cu etapă. Răspândirea mucegaiului e foarte strategică, lovește când te-ai aștepta mai puțin, preia controlul, după care când nici nu te aștepți îți dă lovitura fatală. Dar înainte de lovitura fatală, mai ai de suportat nenumărate lovituri mai mici, dar suficient de puternice încât să le consideri fatale. Mucegaiul nu invadează și otrăvește doar casa, ci și oamenii din ea. Oamenii sunt și mai afectați de acest val negru al mucegaiului, deoarece devorează sufletele fără vreun semn de milă sau compasiune.
Când mucegaiul acesta infernal pătrunde într-o familie, acolo din păcate s-a zis cu toată fericirea și zilele bune. Tot ceea ce a fost cândva frumos, bun, sau plăcut, nu rămâne altceva decât o amintire tristă din niște vremuri care nu se vor mai întoarce niciodată. Mucegaiul poate să fie o boală dureroasă și nemiloasă, cum ar fi cancerul de exemplu, sau o boală degenerativă care se întinde pe durata a mai mulți ani și ucide lent și treptat, precum demența. Când apar astfel de boli într-o familie și ajungem să ne privim iubiții și apropiații cum se sting pe zi ce trece câte puțin, nu ne mai putem aștepta la nimic bun din partea sorții. Mucegaiul pătruns într-o familie, sau în viața cuiva, poate fi de asemenea o nenorocire mare, un necaz teribil sau orice lovitură dură din partea destinului la care nici nu ne-am aștepta. După pătrunderea mucegaiului, tot ceea ce rămâne e doar o ură nebună față de soartă, față de divinitate, sau față de orice altceva și bineînțeles, întrebarea firească care se pune în astfel de situații: "de ce mi se întâmplă toate acestea?", sau "oare cu ce am greșit?". E normal ca orice ființă să reacționeze astfel.
Un lucru e cert: nu există dreptate pe această lume. În timp ce unii suferă și sunt nevoiți să îndure cele mai cumplite orori ale existenței, trăind cu mult și bine sub nivelul existenței decente și normale, alții n-au nici măcar un gând, sau vreo grijă. Pus într-o astfel de situație, cu mucegaiul în viața lui, omul se simte atât de furios încât ajunge să simtă ură chiar și față de cei mai apropiați, pentru fericirea lor, pentru liniștea lor, sau pur și simplu pentru lipsa de mucegai din viața lor. Când am realizat pentru prima dată că toată tinerețea mea s-a dus pe apa sâmbetei și că am pierdut cei mai frumoși ani din viață, atât din cauza mucegaiului care a pătruns în familia mea, cât și din cauza incapacității mele, tot ce am putut simți a fost o combinație de tristețe, furie și ură. Mi-am văzut toți cunoscuții cum se realizează în viață, cum se căsătoresc, cum își întemeiază familii, cum își construiesc diverse cariere. În timp ce am privit toate aceste lucruri, eu fie stăteam pe loc, fie mergeam înapoi. Și toată această incapacitate e în general datorită mucegaiul care mi-a dereglat silința și m-a secat de ambiții și de voință.
Am privit cum pe zi ce trece destinul tot mai mult îmi răpește din bucuriile la care aveam tot dreptul, lovindu-mă în același timp tot mai tare, strivind în mine orice urmă de inocență și de luminozitate. Am fost nevoit să privesc cum întreaga boltă cerească din sufletul meu se întunecă tot mai tare, dispărând și ultima rază de lumină de pe linia de orizont. Și astfel am ajuns un biet filozof, refugiat în propriile gânduri, în întunericul propriei filozofii, în umbra unei vieți de altădată. Cu cât poți suporta mai multe, cu atât vei avea și mai multe de suportat.
Mucegaiul e ucigașul perfect, calculează totul pas cu pas, după care pătrunde în viața omului fără jenă și trece la fapte. Poate să apară sub forma unui eveniment neprevăzut și brusc, precum un accident sau orice altă nenorocire, care pe urmă lasă sechele urâte în întregul peisaj, distrugând după aceea rând pe rând membrii întregii familii. Mucegaiul poate să apară brusc, sau treptat. Oricum, după ce și-a făcut apariția, fără să bată la ușă, intrând neinvitat în viața omului, trece la fapte și începe să distrugă fericirea și liniștea tuturor celor din jurul celui contaminat.
Sper că s-a înțeles că ceea ce numesc aici mucegai nu e de fapt chestia aceea dezgustătoare ce decolorează pereții caselor, sau afectează florile și orice altă plantă. Prin termenul de mucegai mă refer la necaz, probleme mari, gânduri apăsătoare, sau pur și simplu ghinion. Aproape toți am avut cândva de-a face cu mucegaiul, iar unii încă mai au și acuma, în timp ce la alții le va veni rândul pe viitor. Fiecare își cară povara în spate așa cum poate, sau așa cum știe.
No comments:
Post a Comment