Arta de a iubi (2)

"A iubi înseamnă să fii fericit de ceva: fără condiții, fără judecăți, fără așteptări." — Barry Neil Kaufman

Acest articol este o continuare pentru articolul Arta de a iubi (1). Puteți reciti primul articol dacă apăsați aici. Fiul cunoscutului personaj biblic Noe, Javan, spunea că dragostea poate fi uneori magie, dar magia poate fi uneori doar o iluzie. Cu acest citat am gătat primul articol despre tema iubire-compasiune-dragoste. Am ales să scriu această continuare pentru că în primul articol au rămas niște probleme nerezolvate și neabordate, probleme care o să încerc să le scot la lumină acum. Pentru multă lume, cuvinte precum iubire sau dragoste sunt unul și același, iar pentru alții ele nu înseamnă absolut nimic.
Citatul de mai sus, de la începutul articolului, conține o întreagă filozofie codificată. În primul articol am vorbit despre iubirea necondiționată. La ce se referă ea? Este exact ceea ce spune citatul: o stare de fericire fără condiții, fără așteptări, fără prejudecăți, cu alte cuvinte fără nici un obstacol. Doar astfel se pot evita dezamăgirile, eșecurile și frustrările. E ceva ce ține mai mult de partea emoțională și psihică. Antoine de Saint-Exupery spunea că atunci când te dăruiești, primești mai mult decât dai, căci nu erai nimic și începi să te împlinești. În schimb, bine cunoscutul Albert Camus spunea exact contrariul: să dăruiești totul, să sacrifici totul fără speranță de răsplată - asta înseamnă iubire.
E clar de la bun început că între bărbat și femeie există diferențe de la cer la pământ. Ei bine! Suntem cu toții oameni, clar ca bună ziua, dar femeia e femeie iar bărbatul este bărbat. Diferențele sunt atât la nivel biologic și fizic, cât și la nivel biochimic și hormonal. Din punct de vedere biochimic, la nivel celular, mai exact la nivelul creierului, sunt secretate anumite substanțe care au anumite efecte. De exemplu, la bărbat, când se simte puternic, stăpân pe sine, cunoscându-și misiunea și sarcinile, toate acestea înseamnă că are o secreție puternică de testosteron. Acest lucru poate fi valabil și în cazul femeilor, nu-i bătut în cuie că doar la bărbați se secretă testosteronul. La femei, când se simt mai sentimentale, emoționale, atunci înseamnă că se secretă o cantitate mai mare de estrogen. Estrogenul este substanța care produce stările sufletești emoționale. La fel este valabil și în cazul bărbaților, când se simt mai sentimentali sau mai emoționali, înseamnă că în loc de testosteron estrogenul este secretat mai puternic. Să ne înțelegem, testosteronul este o substanță să zicem mai masculină, pe când estrogenul e mai feminin. Aceste substanțe se secretă atât la bărbați cât și la femei. Secreția lor este influențată de stilul de viață, de personalitatea fiecăruia, de alimentație și nu în ultimul rând de stres.
Cu alte cuvinte, putem spune că orice bărbat are o latură feminină, iar orice femeie are o latură masculină. Toate acestea le-am trecut în revistă de dragul teoriei, dar acum să trecem la lucruri mai practice. O primă mare dilemă ce nu pot digera nicicum este următoarea: dacă femeile în general vorbind sunt alea mai sentimentale, cu toate acestea de ce totuși aleg să trăiască alături de bărbați mai puțin sentimentaliști? Altfel formulat: de ce marea majoritatea dintre femei sunt materialiste? Să ne înțelegem de la bun început: resping cu vehemență ideea cum că toate-s la fel. E doar o dilemă ce nu pot înțelege nicicum. Nici teoretic și nici practic. De ce e atât de important pentru o femeie ca bărbatul alături de care o să-și petreacă viața, sau o parte din viață, să steie bine financiar? De ce e mai important ce are bărbatul în buzunare decât ce are în cap. Într-o lume atât de materialistă ce valoare mai au sentimentele? Sunt atât de mulți bărbați sinceri, cu bun simț, inteligenți și cu un stil de viață ordonat. Și cu toate acestea, acești bărbați sunt niște victime sigure, sortiți eșecului și frustrărilor. Ei trebuie să rătăcească în această lume cu sufletele la pământ, și cu inimile în bucăți precum cioburile de sticlă.

O altă mare dilemă este următoarea: de ce unele femei devin conștiente de faptul că trăiesc alături de bărbatul nepotrivit, și cu toate acestea refuză să acționeze spre direcția corectă, trăind mai departe în mizerie și neînțelegere? De cele mai multe ori este un copil la mijloc. În astfel de cazuri situația într-adevăr că se schimbă. Dar totuși, nici o femeie nu ar trebui să-și neglijeze propria fericire. Un astfel de sacrificiu este inutil și fără rost. Mai ciudată devine combinația aceasta atunci când apare un bărbat în peisaj, un bărbat la care femeia visa de o viață întreagă. Alături de un astfel de bărbat, femeia ar putea primi afecțiunea de care are nevoie, atenție, iubire mult mai profundă, cu alte cuvinte tot ceea ce nu a primit de la bărbatul cu care stătea până atunci, începând de la simple sentimente și până la sex. Dacă o femeie aflată într-o astfel de situație alege divorțul, luând copilul cu ea, acest copil mai târziu va înțelege că a făcut alegerea corectă, asta în cazul în care acestui copil i se va explica într-un mod coerent și fluid. Copiii sunt foarte receptivi și au abilitatea să înțeleagă anumite lucruri mult mai bine decât adulții.
Să nu credeți că sunt misogin că până acuma vorbeam în general doar despre femei. O să aduc critici și bărbaților, stați liniștite doamnelor! Iată prima lovitură: de ce marea majoritatea bărbaților când observă o femeie să gândesc imediat la sex și la perversiuni? De ce nu pot observa întâi frumusețea feminină? E vorba de aceea frumusețe ascunsă în fiecare femeie, frumusețe ce nu poate fi observată doar printr-o simplă privire, ci e ceva ce se simte prin privire mai exact. De ce nu pot privi senzualitatea într-un mod artistic? Imaginând femeia văzută în pielea goală, de ce nu se încearcă apreciera și admirarea celor văzute ca fiind frumusețea feminină? De ce imediat intervin imaginații perverse și scene de sex? Asta pentru că la marea majoritatea bărbaților încă sunt la putere instinctele masculine de dominare, instinctele animalice primitive. Prin autoeducare, dezvoltare personală și cultivare spirituală, aceste instincte pot fi depășite. E nevoie doar de hotărâre, perseverență, ambiție și nu în ultimul rând de timp. Un astfel de bărbat ajuns la desăvârșirea spirituală poate vedea într-o femeie doar partea bună, doar latura naturală, feminină, aceea lumină sacră ce pentru bărbatul obișnuit e doar o simplă lumânare unifolosibilă, ce odată stinsă nu se mai reaprinde; dar pentru bărbatul spiritual aceea lumină feminină e eternă; pentru el aceea lumină arde mereu, indiferent de vârstă, probleme sau situații. În caz că nu ați înțeles la ce mă refeream, lumina în cazul de față reprezenta adevărata iubire dintre bărbat și femeie. Lângă un astfel de bărbat, o femeie rănită, nefericită mult timp, chiar poate să spună că a dat marea lovitură.
Și după toate aceste vorbe totuși trebuie să spun că iubirea nu este pentru oricine, din păcate. După cum spunea marele gânditor Erich Fromm: "iubirea nu este un sentiment de care să se poată bucura oricine, indiferent de gradul său de maturitate... tentativele omului de a iubi vor fi sortite eşecului, dacă nu va încerca, cât se poate de activ, să-şi dezvolte personalitatea deplină, astfel încât să ajungă la o orientare productivă." Indiferent că vorbim de iubirea față de semenii noștri, sau iubirea dintre doi îndrăgostiți, nu are importanță, ceea ce vreau să spun este că probabil iubirea este cel mai sincer sentiment dintre toate, și probabil și cel mai puternic și profund.

"Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecată cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit." - Richard Wurmbrand