Câte ceva despre sărbătorile de iarnă

"Părerea mea despre Crăciun, modernă sau demodată, este una foarte simplă: iubirea față de ceilalți. Mă tot gândesc, de ce trebuie să așteptăm Crăciunul pentru a arăta acest lucru?" - Bob Hope

Trăim într-o lume în care sunt la putere materialismul și consumatorismul, din păcate. Într-o astfel de lume, an după an, obișnuiții sărbătoresc ce se cheamă "sărbătorile de iarnă". Cândva, în vremuri de mult apuse, Crăciunul era o sărbătoare de natură religioasă. Oamenii sărbătoreau nașterea Mântuitorului. Pentru oamenii mai mult sau mai puțin religioși, mai ales pentru fundamentaliști, această sărbătoare tot de natură religioasă a rămas. Bravo lor! Ce mă întristează pe mine se află de fapt în citatul de mai sus. Marea majoritatea oamenilor pur și simplu uită de bunătate și omenie, de ceilalți și cam de tot ce înseamnă lucruri bune, uită total timp de 365 de zile ca apoi în jurul zilelor de 24-25-26 decembrie să-și aducă cumva aminte și de altcineva.
Pur și simplu mi greață să văd la televizor atâtea reclame la așa de multe acte caritabile. Îmi vine să vomit direct când aud de nu știu ce fundație mai mult sau mai puțin religioasă care înainte de sărbători oferă mâncare sau mai știu eu ce pentru nevoiași. Unde sunt toate aceste fundații în timpul anului, când vrei nu vrei, mai peste tot se poate auzi fie despre un copil bolnav, ori despre o bătrânică izolată care trăiește de pe o zi pe alta? De ce toți înaintea Crăciunului se grăbesc să-și ofere serviciile caritabile? În timpul anului de ce marea majoritate pur și simplu uită de omenie?
Sincer acuma, într-o astfel de lume, unde mai nimic bun nu se apreciază, banii valorează mai mult decât sentimentele, oameni buni sunt călcați în picioare zi de zi iar cei dăunători scapă fără nici o vină, izbucnesc războaie, în unele locuri încă se moare de foame, într-o astfel de lume cum aș mai putea să mă bucur de spiritul acestor sărbători? Cum aș putea să mă bucur de bradul acela împodobit, tăiat fără nici o jenă când toată lumea e conștientă ce pericole ne așteaptă din cauza încălzirii globale? Pur și simplu care-i rostul acelui brad sacrificat așa aiurea? Se taie doar pentru câteva zile cât durează aceste sărbători, după care ținta lor rămâne containerul în cele mai multe părți. Defrișarea e un fenomen destul de obișnuit la noi în țară, din păcate. Să nu mai vorbesc despre sacrificiile în gospodării. Săracii porci sunt omorâți fără nici o milă doar de dragul tradiției. Animale nevinovate, pe lângă faptul că sunt exploatate fără nici o jenă, în final sunt sacrificate de alte animale, ca apoi cadavrele lor mutilate și umilite să fie devorate fără nici o remușcare. Și toate acestea doar de dragul tradiției, prostiei, marketingului, pentru bani și nu în ultimul rând dintr-o indiferență rece fără margini și granițe.
Cum aș putea să mă bucur de Crăciun când atât pentru mine personal, cât și pentru foarte mulți alți semeni, toate acestea nu înseamnă altceva decât singurătate, depresie de iarnă și nici o bucurie. Pentru oamenii singuratici, toate aceste sărbători nu înseamnă altceva decât o frustrare. Nu e altceva decât o perioadă foarte grea ce trebuie neapărat depășită. E chinul existenței. E aceea frustare care apare atunci când vezi o grămadă de oameni fericiți, iar tu ca observator ești total pe lângă subiect, total nefericit și neadaptat pentru aceste situații.

Atât pentru mine cât și pentru mulți alții, Crăciunui și cam orice fel de sărbătoare, nu e altceva decât o amintire tristă a unor vremuri de mult dispărute. Aceste sentimente plus ipocrizia evenimentelor întâmplate în jur nu e altceva decât un adevărat conflict. Un conflict atât cu propria persoană, cât și cu mediul înconjurător cu tot cu oameni. E un conflict cu realitatea însăși. E neacceptarea inadmisibilului. Pentru oamenii ca mine, Crăciunul e acel eveniment neașteptat din an care pune cireașa pe tort. E acel eveniment în care încordarea mentală atinge maximul, poate chiar trece dincolo de limitele posibile. E acel eveniment nenorocit, în care nefericitul se trezește dintr-o dată în mijlocul mulțimii de fericiți ignoranți, neștiind încotro să se ducă, căci oriunde s-ar duce, orice direcție ar indica spre același punct: nicăieri. Nicăieri nu și-ar găsi refugiul sau scăparea. Cum aș putea să mă bucur în asemenea condiții de aceste sărbători?
Să nu uităm că după Crăciun, petrecăreții sărbătoresc Revelionul, intrarea în noul an. De ce trebuie să sărbătorim așa ceva? Care-i farmecul? Iarăși să revin la ideile de mai sus despre tradiții? Nu mai are rost. Când tot anul nu a fost altceva decât un continuu eșec ce rost are ca la final să sărbătorești? Sărbătorim totalitatea eșecurilor? Sărbătorim încheierea eșecurilor și începutul altor eșecuri, poate chiar mai mari, mai penibile și mai frustrante? Bineînțeles că mulți dintre cititorii care citesc acest articol n-o să se regăsească în astfel de idei. Doamne ajută! Bravo lor! Cu cât mai puțini frustrați depresivi cu atât mai bine. Când ești un liber cugetător atunci nimic nu are un sens real, nici religia, nici știința, nimic nu te mulțumește cu adevărat. Nimic nu are farmec și nimic nu are un sens. E o continuă cercetare și luptă cu condiția. E precum Don Quijote în luptă cu morile de vânt, în luptă cu propria condiție, în luptă cu propria nebunie, cu alte cuvinte cu el însuși. Pentru cine duce o astfel de luptă, Crăciunul nu poate oferi nici o alinare, nici restul sărbătorilor. Când pe zi ce trece devii tot mai singur din cauza concepțiilor tale, și aproape nimeni nu mai e de acord cu tine, atunci unde-i farmecul sărbătorilor? Pe zi ce trece trebuie să mai tai câte un cunoscut de pe listă, căci observi că ori l-ai jignit într-un fel cu crezul tău, ori pur și simplu nu e de acord cu tine și cu toate concepțiile tale și te consideră un ciudat pentru tot ceea ce faci, spui și gândești; deci unde-i farmecul în toată combinația atunci? Se spune că de Crăciun toată familia se reunește, cu toții stau frumos la masă și trăiesc clipa fericită. Dar când vezi că familia ta e doar o amintire, o ruină, sau cenușa amintirilor arse de mult, atunci cum se mai poate sta la aceea masă? Cum se mai poate savura masa de Crăciun? Ce gust are? E delicioasă? Sau pur și simplu nu are nici un gust? Sau pur și simplu nici nu mai are vreun rost ca aceea masă să fie pregătită când vezi că n-ai cu cine s-o împarți? Ce farmec mai au colinzile într-o astfel de lume? Pentru cine nu se regăsește în aceste rânduri spre ca sărbătorile de iarnă să fie plăcute, la fel și noul an. Se spune "Sărbători Fericite"! Total greșit!!! Oamenii ar trebui să fie fericiți, nu sărbătorile. Revenind la realitate, cum aș mai putea să mă bucur de sărbători în astfel de condiții, atât eu cât și alții ca mine?