De ce am ales să practic kung fu și nu altceva

"Dacă nu mi-aș fi creat lumea mea, acum poate aș fi mort în lumea altora." - Anais Nin

Au trecut aproximativ 15 ani de când am început să practic kung fu. Aveam vreo 14-15 ani când am început toată această aventură. Mereu mi-a plăcut sportul și mișcarea în sine, doar că pe vremea când eram copil eram mult prea fricos și anxios ca să mă duc într-un club și să mă înscriu la cursuri de arte marțiale. Cu trecerea anilor pasiunea mea pentru această disciplină a crescut din ce în ce mai mult, până în ziua în care m-am decis să încep de unul singur, pe forțe proprii și nesilit de nimeni.
Așa am început eu să-mi improvizez o mini sală acasă, pentru început în aer liber, după care am găsit o încăpere care în momentul acela nu servea pentru nimic și am decis să o pun la punct ca după aceea să devină prima mea sală de antrenament. În încăperea respectivă nu era suficient spațiu, vara era cald, iar iarna înghețai de frig. Cu toate acestea, cu bune cu rele, eram bucuros că mă pot antrena undeva. Nu aveam posibilități pe atunci să-mi cumpăr aparatură de calitate. Aveam încă din copilărie de la tatăl meu o pereche de gantere de 5kg, poate și asta într-un fel m-a motivat să încep să mă antrenez. Aveam bidoane de 5 litri umplute cu nisip pe post de greutăți, bară de tracțiuni din scânduri, și un sac de box făcut din saci obișnuiți umpluți cu rumeguș și nisip; toate acestea făcute de mine.
Așa a început călătoria mea. Am rătăcit de la un stil la altul aproximativ un an. Am studiat diverse cărți. Internet nu aveam pe vremea respectivă, doar la școală, însă și aici trebuia să am grijă cum fac rost de informații. Mă feream să fiu văzut de colegii mei că stau pe net încercând să adun informații despre arte marțiale. Mereu eram un copil slab cu o constituție fizică firavă, tăcut și retras și destul de mult timp batjocorit de restul. Nu vroiam ca restul să creadă că prin asta caut o formă de răzbunare sau altceva. Tot ce vroiam era să mă perfecționez.

În poza de mai sus aveam 17 ani, iar în spatele meu se poate vedea sala mea improvizată. Încercând diverse stiluri la un moment dat am dat de kung fu, stilul Shaolin. Aici a fost momentul culminant din viața mea, căci pot spune că în acest stil am găsit tot ceea ce căutam. Din punct de vedere tehnic, Shaolin kung fu este un stil de arte marțiale care pune accentul pe dezvoltarea a tot ceea ce ține de ființă, începând de la un întreg arsenal de tehnici, metode pentru întărire corpului, flexibilitate, arme, și nu în ultimul rând metode spirituale și energetice. Cu alte cuvinte, acest stil nu este pentru oricine, nu este kick-box și nu este karate. Se spune că în trecut din 100 de discipoli maxim 5 dacă rezistau antrenamentelor dure, iar din aceștia maxim 2 dacă deveneau maeștri la rândul lor.
Au trecut anii, iar eu pot spune că am învățat foarte multe de unul singur, nefiind sub îndrumarea nimănui. Între timp mi-am improvizat o sală de calitate, am reușit să fac rost de echipament profesionist, am cumpărat multe cărți în domeniu și continui să practic. Nu pot spune că sunt un practicant desăvârșit, sunt conștient că nu sunt nici pe departe la nivelul călugărilor din templul Shaolin, nici fizic și nici spiritual, dar cu toate acestea continui să merg înainte. Shaolin kung fu este singurul lucru în care îmi găsesc liniștea, în toți anii ăștia a fost singura metodă prin care îmi puteam ține oarecum sub control depresiile și restul pornirilor mele negative. Nu am acasă o colecție de diplome, centuri colorate, medalii sau altceva, dar în schimb am experiența a 15 ani de antrenamente făcute pe căldură, frig, vânt, ploaie, noapte, zi.

La începutul acestui an am mai scris un articol despre mine ca practicant de kung fu. Dacă doriți puteți să recitiți articolul respectiv apăsând aici. Este un articol puțin mai colorat și mai detaliat decât acesta, deci pentru cine vrea să mă cunoască mai bine eu zic că merită. Poate o să reușesc să motivez și eu la rândul meu vreun cititor să se apuce de arte marțiale. Mai jos am introdus un link de youtube unde ăuteți viziona o mică demonstrație realizată de mine.