Pentru mine totul este posibil și nimic nu e posibil; totul îmi este permis și nimic. În orice direcție aș apuca, tot acolo aș ajunge. Ori realizez ceva ori nu realizez nimic, ori cred ori nu cred, totuna e, precum totuna e dacă tac sau dacă strig. Pot găsi totului o justificare, precum nu pot găsi nici una. Totul este în același timp ireal și real, absurd și firesc, fantastic și plat, negru și alb. Nici un lucru nu pot pune înaintea altuia, precum nici o idee nu e mai bună decât alta.
De ce să mă întristez de tristețea mea și să mă bucur de bucuria mea? Ce-mi pasă dacă lacrimile mele sunt de plăcere sau de durere? Îmi iubesc nefericirea și îmi urăsc fericirea, amestec totul și confund totul. Renunț la distincții, la diferențieri și la planuri. Sunt precum o frunză dusă de vânturi sau ca o floare purtată de valuri. Sunt negrul de sub unghie și în același timp albul dinților.
Sunt rezistent unde nu trebuie și laș unde trebuie. Cine știe dacă în felul acesta am ceva de câștigat? Și dacă nu câștig, ce e dacă pierd ceva? Este ceva de câștigat și ceva de pierdut în această lume? Orice câștig este o pierdere, precum orice pierdere este un câștig. Pentru ce oamenii mai așteapta una și alta din partea mea?
Dau jos toate măștile purtate de-a lungul anilor, falsitățile cu care mă protejam de lume. Iată cine sunt cu adevărat: un nimeni care vrea să fiu un nimeni. Nu vreau nimic, căci din nimic tot în nimic mă voi întoarce. Nu am dus cu mine nimic, la fel cum nu voi lua cu mine nimic. Nimicnicia este totul. Totul este o iluzie. Iluzia este realitatea supremă.
Cine sunt eu să vorbesc despre toate acestea? Un personaj căruia nu-i mai pasă... Realitatea mea e realitatea tuturor, doar că voi sunteți prea orbi ca să vedeți asta. Nefericirea mea este și nefericirea voastră, doar că voi vă temeți să o recunoașteți. Fericirea mea este și fericirea voastră, doar că vouă nu vă pasă de asta. Eu vorbesc deschis despre tot, precum o carte, citește-mă pentru a afla răspunsurile. Nu casa mea e un templu, ci eu însumi. Sunt darnic dacă am ce dărui și zgârcit când aș vrea să dau și nu am ce.
Eu sunt doar umbra unui om obosit și chinuit, un pustnic celibatar care odată a vrut totul, iar acum nu mai vrea nimic. Sunt doar o voce, un ecou, care se aude doar acolo unde trebuie. Privește-mă în ochi ca să-ți vezi trecutul, ia-mă de mână ca să simți totul. Sunt tot și nimic în același timp. Vreau tot ceea ce nu vor alții și resping vehement ceea ce acceptă restul.
Simt cum trebuie să mor din cauza vieții, la fel cum simt că trebuie să trăiesc din cauza morții. Simt cum fiecare gura de aer e otravă pură, la fel cum fiecare picătură de ploaie e o stingere a focului ce-mi arde în interior. Somnul pentru mine nu e despre odihnă sau recreere, ci e evadare din spațiu-timp, fugă de realitate și de tot, amortizor temporar, un fel de drog cu efect de pauză. Sunt rezultatul unei societăți nesigure, al unui viitor incert și al unui mediu toxic. Sunt combinația perfectă a celor trei elemente: apă, foc și pământ, la fel cum sunt îmbinarea simetrică a 3 personaje celebre: Buddha, Joker și Cioran. Sunt în același timp și speranță și deznădejde, lumină și umbră, curaj și frică, totul și nimic. Simt că ar trebui să vărs foc pe gură și să arunc cu ploi de gheață din priviri, ca răspuns la toate întrebările ce mi s-au pus și ce nu mi s-au pus. Eu sunt umbra voastră, cea de care voi vă temeți și fobia de care nu aveți curaj să vorbiți, iar în același timp sunt și speranța voastră, cea pe care nu o conștientizați. Sunt echilibru, sau cel puțin spre asta tind.
No comments:
Post a Comment