Cele 18 exerciţii de bază din Shaolin Kung Fu

Cele 18 exerciţii de bază din Shaolin (18 Jibengong) sunt exerciţiile fundamentale ale stilului. Toate formele şi tehnicile din Shaolin Kung Fu au la bază aceste 18 exerciţii. Aceste exerciţii trebuie însuşite şi înţelese pentru a putea progresa, şi nu în ultimul rând trebuie exersate zilnic.
Mai jos sunt prezentate cele 18 exerciţii de bază.

1. Postura laterală (gong bu xie xing) este un exerciţiu unde picioarele sunt îndepărtate ca şi când am vrea să facem şpagatul. Această poziţie ajută la întărirea picioarelor, şi după ce se execută corect se pot exersa şi tehnici de braţ folosind această postură.


2. Poziţia calului (ma bu dan tian) este principala poziţie ce caracterizează stilul Shaolin. La fel ca şi exerciţiul precedent se poate practica pentru întărirea picioarelor şi exersarea concentrării pe o singură poziţie, şi după aceea se pot exersa tehnici de braţ.


3. Postura depărtată într-o parte cu palma împingând (pu bu qie zhang) se aseamănă cu exerciţiile de streching în care se execută fandări într-o parte. Şi acest exerciţiu este pentru întărirea picioarelor.


4. Postura vidă (xu pu liang zhang) este un exerciţiu ce se foloseşte mai mult pentru apărare în timpul luptelor.


5. Postura de repaos (xie bu chong chuan) este un exerciţiu în care picioarele sunt semi-încrucişate, un picior în faţa celuilalt picior, stând pe călcâiul piciorului din spate. Aşa cum îi spune şi numele, exerciţiu este pentru repaos, relaxare, dar deasemenea din această poziţie se pot executa şi tehnici de braţ, în special de pumn.


6. Stând ghemuit (xie zi wei) este un alt exerciţiu în care practicantul trebuie să steie ghemuit. Rolul acestei poziţii este de apărare în timpul luptei, dar şi de exersarea unor tehnici de braţ.


7. Mersul cocoşului (ji xing bu) este un exerciţiu asemănător cu cel de mai sus. Postura este tot ghemuită.


8. Lovitura izbitoare (dan pai jiao) este prima tehnică de picior din Shaolin. După ce se ridică genunchiul piciorului cu care lovim, se execută lovitura dinamică cu capul piciorului.


9. Lovitura izbitoare medie (di tan tui) este un exerciţiu asemănător cu cel de mai sus, doar că de data aceasta lovitura de picior se execută cu talpa.


10. Lovitura directă de picior (zhang ti tui) este o tehnică de picior în care picior se ridică în faţă. Ca observaţie, piciorul se ţine întins, la fel şi în exerciţiile ce urmează.


11. Lovitura laterală de picior (ce ti tui) se execută ridicând piciorul lateral. Scopul e să ridicăm piciorul cât mai sus astfel încât să putem atinge palma mâinii opuse.


12. Lovitura la faţă (gua mian jiao) se aseamănă cu lovitura directă doar că se execută spre partea opusă a piciorului care loveşte.


13. Lovitura dată spre interior (ho deng tui) are ca scop lovirea palmei opuse piciorului cu care se loveşte.


14. Lovitura dată spre exterior (wai bai jiao) se aseamănă cu tehnica precedentă doar că de data aceasta lovim spre exterior.


15. Lovitura de picior din săritură (teng kong er qi jiao) este o tehnică în care se ridică genunchiul după care săritura şi lovitura se execută cu piciorul opus.


16. Lovitura de picior dată din săritură sub formă de vijelie (teng kong xuan feng jiao) este o tehnică mai complexă. Se aseamănă cu tehnica precedentă doar că după ce se face săritura se face şi o întoarcere în aer după care se execută lovitura.


17. Lovitura înălţătoare (teng kong wai bai jiao) este o tehnică şi mai complexă decât cea precedentă. Lovitura este dată tot din săritură.


18. Măturare cu piciorul (guan sao tui) este o tehnică în care la început stăm în poziţia ghemuită după care piciorul "mătură" dintr-o săritură rapidă şi revine în poziţia iniţială.

Posturi

Posturile sau poziţiile (Shi Xing) sunt esenţiale în Shaolin Kung Fu, şi pe ele se bazează toată tehnica. Unele posturi se folosesc în atac, sau în apărare, iar altele se exersează pentru fortificarea organismului şi dezvoltarea concentrării.
Mai jos sunt prezentate posturile de bază.






1. Postura "călărind calul" (Qi Ma Shi)


2. Postura "împingând muntele" (Deng Shan Shi)


3. Postura împingând din ghemuit (Deng Pu Shi)


4. Postura ghemuită (1) (Gui Shi)


5. Postura puiului de găină (Han Ji Shi)


6. Postura într-un picior (Du Li Shi)


7. Postura ghemuită (2) (Gui Shi)


8. Postura "călărind dragonul" (Long Cai Shi)


9. Postura încrucişată (Xie Shi)


10. Postura "goală" (Xu Shi)

Principiile din Shaolin Kung Fu

Stilul Shaolin se bazează pe mai multe principii, unele tehnice iar altele mentale sau spirituale. Oricum principiul de bază este non-violenţa, evitarea violenţei şi a agresiunii. Înafară de acest principiu foarte important mai sunt încă alte 3 concepte, care sunt prezentate mai jos.



1. Metoda celor 3 segmente (Sen Jie Fa)
Conform acestui principiu, corpul este împărţit în 3 segmente sau părţi. Aceste părţi sunt braţele, bustul şi picioarele. Rolul segmentelor este de conducere, de a urma şi de a sprijini mişcările. În funcţie de mişcarea executată, dacă este de braţ sau de picior, acestea sunt fie segmente de iniţiere, fie de suport; bustul întotdeauna este segment de mijloc sau de transfer.
De exemplu dacă lovim cu braţul, acesta are rolul de iniţiere - conducere, bustul transferă - urmează mişcările braţului iar picioarele oferă suport - sprijină.
La rândul său fiecare segment se împarte în 3 subsegmente.
Membrele superioare sunt divizate în palmă, antebraţ şi braţ. Bustul este divizat de 3 linii: linie pieptului superior, linia inimii şi linia centurii care înglobează punctul dantian (centrul de greutate al corpului, situat la 2-3 degete sub ombilic, echivalent cu hara din cultura japoneză). Mai exact zonele delimitate sunt: pieptul, abdomenul şi abdomenul inferior. Picioarele sunt divizate în şolduri, genunchi şi încheietura tălpii.
La fel ca şi segmentele şi subsegmentele au aceleaşi funcţii de conducere, transfer şi suport. Când mişcarea subsegmentelor dintr-un segment se încheie atunci mişcarea se transferă următorului segment care o preia prin intermediul subsegmentelor sale.
Importanţa acestui principiu este este dată de conştientizarea faptului că orice mişcare angajează întregul şi trebuie sprijinită de întreg. Nici o tehnică nu este eficientă dacă nu se urmează acest principiu.

2. Cele 8 mişcări ale corpului (Ba Shen Fa)
În timpul unei lupte, practicantul poate să facă 8 tipuri de mişcări, atât pentru atac cât şi pentru apărare. Aceste mişcări sunt:
- ridicări (qi)
- ghemuiri (luo)
- înaintări (shang)
- retrageri (tui)
- răsuciri - întoarceri (fan)
- deplasări laterale - eschive (ce)
- strângerea membrelor (suo)
- destinderea membrelor (zong)
Fiecare dintre aceste mişcări prezintă caracteristici importante în utilizarea lor în luptă. Ridicarea trebuie să fie viguroasă. Ghemuirea se face fără forţă. Înaintarea se face fără a ridica talpa prea sus de la sol. Retragerea se face cu talpa ridicată sus. Răsucirea - întoarcerea se face fără dezechilibrarea corpului. Deplasarea laterală se face alunecat. Strângerea membrelor este pentru apărare. Destinderea membrelor este pentru atac şi se face energic.
Ca observaţie în timpul acestor mişcări bustul se păstrează cât mai drept. Pentru rezultate mai bune, aceste principii se combină cu metode celor 3 segmente, astfel încât atât în apărare cât şi în atac să se păstreze echilibrul şi tehnica să fie eficientă.

3. Metoda combinării celor 5 elemente (Wu Xing He Fa)
Cele 5 elemente (Wu Xing) reprezintă un concept omniprezent în cultura chineză, întâlnită în medicina tradiţională, Feng Shui şi Kung Fu.
Iată cele 5 elemente şi caracteristicile lor:
Lemnul (Mu) este caracterizat de energia yang şi reprezintă noul. Ca organ, acestui element îi este desemnat ficatul. Din punct de vedere al artelor maţiale, lemnul defineşte acţiunile de controlare, forţa flexibilă. Ca animal, lemnului îi este asociat cocorul pentru echilibru şi flexibilitate.
Pământul (Tu) este un element nedefinit şi adaptabil. Pământului îi este asociat ca organ splina. Tehnic, pământul caracterizează tehnicile şi poziţiile solide, stabile, fixe dar şi rezistente. Ca animal îi este asociat şarpele.
Metalul (Jing) este un element cu energia direcţionată spre interior. Metalul caracterizează acţiunile hotărâte, calculate şi de aceea din punct de vedere al artelor marţiale defineşte mişcările clare şi rapide. Ca organ îi sunt asociaţi plămânii iar ca animal leopardul.
Focul (Huo) este elementul cu cea mai mare putere de distrugere, având o energie yang. Ca organ îi este asociată inima, de aceea caracterizează acţiunile temperamentale, bazate pe emoţii şi sentimente proprii. Din punct de vedere tehnic, focul caracterizează mişcările dinamice, rapide, iuţi, distructive şi agresive. Ca animal îi este asociat tigrul.
Apa (Shui) este elementul caracterizat integral de energia yin. Apa este misterioasă, ascunzând vederii multe lucruri gata să iasă la iveală, în acelaşi timp apa este adaptabilă, curgătoare, ascunzând în nemişcarea ei o forţă distructivă imensă, gata oricând să fie eliberată atunci când este deranjată. Ca organ apei îi sunt asociaţi rinichii. Din punct de vedere al artelor marţiale, apa defineşte tehnicile care "curg", adaptabilitatea acestora şi graţia în mişcare. Ca animal îi este asociat dragonul.
Schema de mai jos reprezintă Circuitul de control Kuo, circuit ce caracterizează cele 5 elemente prin laturile unei stele de 5 colţuri. Realţiile create definesc modul de reglare a echilibrului energetic, în cazul în care un element este prezent în exces. De exemplu când adversarul foloseşte preponderent caracteristicile elementului "metal" (atacă decisiv, vrea victorie rapidă), răspunsul este elementul "foc", utilizând tehnici foarte rapide şi distructive pentru a rupe ritmul atacului adversarului.

Introducere în Shaolin Kung Fu

În acest articol o să încerc să prezint stilul Shaolin, stilul care a revoluţionat şi a pus bazele artelor marţiale. Cuvântul Shaolin în traducere înseamnă "Pădure tânără". Cu o vechime de peste 1500 de ani, Shaolin Kung Fu a fost şi este primul stil de arte marţiale bine sistematizat, stil ce se rezumă la o viaţă activă şi paşnică şi evitarea conflictelor şi a luptelor de competiţie.
Cum am prezentat şi în alte articole, călugărul Bodhidharma a fondat acest stil de luptă în mănăstirea Shaolin, din China, provincia Henan. Pe vremea aceea călugării puneau accent doar pe rugăciuni şi meditaţie, iar exerciţiile fizice erau lăsate la o parte. Inspirat de Yoga indiană, Bodhidharma a fondat un set de 18 exerciţii care cuprinde poziţiile şi mişcările de bază utilizate în practicarea formelor din Shaolin.

Stilul Shaolin este un stil mai neortodox, pentru că pune accent pe dezvoltarea tuturor calităţilor umane, şi dezvoltând chiar calităţi supraomeneşti după lungi ani de practică. Începând de la exerciţii simple, precum rostogoliri sau diverse poziţii de gardă de luptă, până la exerciţii dure de QiGong, cum ar fi spargerea bolovanilor şi a cărămizilor cu pumnii sau cu capul, stilul Shaolin studiază cam tot.


Din punct de vedere tehnic se studiază: poziţii (shi/bu xing), deplasări (bu fa), tehnici de blocare (peng deng fa), tehnici de pumn (quan fa), tehnici de palmă (zhang fa), tehnici de cot (zhou fa), tehnici de genunchi (xi fa), tehnici de picior (tui fa), tehnici de şold (kua fa), tehnici de cap (tou fa), tehnici de corp (shen fa), tehnici de umăr (jian fa), proiecţii (shuai fa), atacuri articulare (qinna), secerări (sou fa), tehnici de săritură (kong fan fa), tehnici la sol (die fa), forme cu mâinile goale (tao lou), tehnici de sacrificiu, forme imitative, exerciţii energetice (qigong), exerciţii de supleţe combinate cu exerciţii energetice (tong zigong) şi arme (bing qi). Prezentarea mai detaliată a acestor tehnici şi exerciţii o să urmeze în articolele următoare.


În mod tradiţional, practicarea şi studierea stilului Shaolin spre deosebire de alte arte marţiale se face fără grade. Doarece stilul Shaolin s-a răspândit şi înafara Chinei, a apărut necesitatea unui sistem de grade pentru a putea vedea nivelul atins de practicanţi.
Asemănător celorlalte stiluri de luptă şi în stilul Shaolin gradele se dau în funcţie de formele studiate (tao lou) şi aplicaţiile acestora. A apărut şi o perioadă orientativă de studiu a acestor forme, în funcţie de capacităţile fiecărui practicant. Astfel în funcţie de grade există următoarele 5 nivele de pregătire: începător, avansat, instructor, expert şi maestru.
De exemplu se studiază următoarele forme plus aplicaţiile şi principiile acestora:
- pentru nivelul de începător (eşarfa albastră) se studiază următoarele forme (aproximativ 2-4 luni fiecare): Wu Bu Quan, Hei Hu Quan (singur şi cu partener), Wu Hua Quan şi Qing Long Quan.
- pentru nivelul de avansat (eşarfa roşie) se studiază următoarele forme (aproximativ 2-6 luni fiecare): Tong Bei Zhang, Qi Chui, Shao Huo Gun, Louhan Shi Ba Shou (singur şi cu partener), Shi Sen Tui (singur şi cu partener) şi Mei Hua Dao.
- pentru nivelul de instructor (eşarfa neagră) se studiază următoarele forme (aproximativ 9-12 luni): Liu He Gun, Da Mo Jian, Wu Xing Ba Fa Quan.
- pentru nivelul de expert se studiază următoarele forme: Xiao Hong Quan, Da Hong Quan şi Tong Bei Quan.
- pentru nivelul mai avansat de expert (acest lucru urmăreşte facilitarea persoanelor talentate şi devotate stilului în avansarea în cunoştinţe) se studiază forme "extra": Lian Huan Quan, Shaolin Chang Quan, Shaolin Taizu Chang Quan, Jingang Quan.


Probabil ceea ce am prezentat până acuma la prima vedere este prea războinic sau pare violent, dar în realitate treaba stă altfel. Stilul Shaolin nu promovează violenţa sub nici o formă. Shaolin Kung Fu este Calea Păcii. Tehnicile studiate sunt pentru perfecţionare şi dezvoltare proprie nu pentru a distruge sau pentru a face rău altora. Viaţa unui practicant de Shaolin Kung Fu trebuie să fie echilibrată. Exerciţiile fizice sunt pentru dezvoltarea fizică în timp ce cele meditative sunt pentru dezvoltarea mentală şi spirituală a practicantului.

Autocontrolul

În zilele moderne, la fel ca şi în trecut, există oameni care exclamă des: "Nu mă pot controla!!!". Chiar şi noi facem asemenea exclamaţii. Autocontrolul sau stăpânirea de sine este un proces sau o metodă prin care omul îşi poate controla atât comportamentul cât şi limbajul, gândirea şi sentimentele.
Uneori e greu, ne enervăm pentru orice mărunţiş inutil care se uită peste două ore sau o zi, şi ne vine să spargem şi să rupem tot ce ne pică în cale atunci pe moment. Ca să nu ajungem în această situaţie în care dorinţa de descărcare este un act de violenţă soluţia este autocontrolul; controlarea emoţiilor. Stresul este probabil cel mai mare duşman al omului modern, dar dacă abordăm problema altfel şi privim lucrurile pozitiv, cu calm, fără să ne stresăm şi să ne batem capul pentru orice problemă, atunci putem trece peste obstacole cu uşurinţă mai mare. Totul e să fim calmi. Nu trebuie să avem pofta de a sparge ceva, de a da un pumn cuiva, ci din contra, să fim liniştiţi şi calmi.
O altă slăbiciune, sau o lipsă a stăpânirii de sine este pofta omului pentru aşa zisele plăceri ale vieţii. Aceste plăceri necontrolate cu timpul devin obsesii: drogurile, băuturile alcoolice, fumatul, viaţa sexuală necontrolată, ş.a.m.d. E trist să auzi de la adolescenţi care abia au împlinit 14-15 ani că "nu pot fără ţigară". Şi aceste exemple negative pot continua până la nesfârşit din păcate.


Ca să evităm aceste probleme de dependenţă sau slăbiciuni şi să trecem mai uşor peste stresul zilnic soluţia este să trăim o viaţă echilibrată, să fim noi stăpâni asupra sentimentelor şi plăcerilor noastre şi nu invers. Iarăşi trebuie să repet că o viaţă activă din punct de vedere sportiv este un avantaj. Totul depinde de noi, dar prin autocontrol spun eu că se poate face viaţa mai roz, altfel probabil ne lăsăm doborâţi şi totul o să pară mult prea cenuşiu.

Wing Chun: Tehnici de picior

Wing Chun este după părerea mea stilul de luptă care e cea mai bună metodă pentru autoapărare. Principalele avantaje ale stilului sunt îmbunătăţirea şi dezvoltarea tehnicilor cu mâinile şi dezvoltarea luptei de la distanţă mică. Dar pe lângă acestea dezvoltă şi tehnicile de picior cu mare uşurinţă.
Tehnicile de picior utilizate în Wing Chun diferă de celelalte stiluri de luptă. Aproape toate loviturile sunt date cu toată talpa piciorului.

Sunt 8 tipuri de tehnici sau metode de picior cunoscute în Wing Chun, acestea regăsindu-se în formele cu mâinile goale şi în forma manechinului de lemn.


1. Prima tehnică este lovitura dată la nivelul gleznei sau a tibiei.


2. Cea de a două tehnică este o secerare sau măturare a piciorului adversarului având ca rezultat dezechilibrarea sau căderea acestuia.


3. Tehnica a treia se foloseşte în timp ce adversarul atacă şi este o lovitură dată cu toată talpa în stomacul sau pieptul adversarului.


4. A patra tehnică se utilizează în timpul luptei şi este defapt călcarea piciorului adversarului.


5. Tehnica a cincea este lovitura dată la genunchiul adversarului în timpul luptei sau ca şi un contraatac.


6. Tehnica a şasea este o lovitură dată deasupra genunchiului adversarului având ca reyultat deyechilibrarea acestuia.


7. A şaptea tehnică este o lovitură dată cu capul piciorului în piciorul adversarului după care urmează încă o lovitură în zona genunchiului.


8. Ultima tehnică este o lovitură dată în spatele genunchiului sau deasupra gambei.

Minte şi Trup

Minte şi trup, două elemente ce nu pot fi separate; două elemente ce se completează reciproc, Yin şi Yang.
Mintea şi trupul sunt cele două unelte ale unui luptător, practicant de vreo disciplină, sau al oricărui alt om. După cum spuneam, cele două se completează reciproc. În timp ce mintea face planul pas cu pas, trupul este cel care execută totul după aceea.
După cum aţi observat mai sus am folosit termenul de luptător. Nu mă refeream la cine ştie ce războinic înarmat, sau la vreun practicant de arte marţiale, ci pur şi simplu la omul de rând care se luptă cu viaţa şi nu neaparat cu un oponent.
După părerea mea mintea trebuie să fie ascuţită (isteaţă, iute) şi rotundă (înţeleaptă). La orice eveniment sau situaţie mintea trebuie să acţioneze cu repede şi cu înţelepciune.
Trupul, sau corpul, este celălalt element important. În vremurile îndepărtate, înainte să fie fondat Templul Shaolin, călugării budişti puneau accent doar pe minte, iar trupul era lăsat pur şi simplu "să putrezească". După ce călugărul Bodhidharma a fondat templul, el a fost cel care a venit cu ideea de perfecţionare a corpului în paralel cu mintea.
Trupul poate fi antrenat şi perfecţionat prin mai multe metode, iar după o muncă lungă, acesta poate face ceea ce omul de rând numeşte imposibil. Au fost destule cazuri şi mai sunt şi acuma, când oameni foarte bătrâni puteau să facă sfoara sau să învingă un oponent cu mare uşurinţă.
Mintea şi trupul trebuie perfecţionate zilnic. Corpul nu trebuie să îşi piardă flexibilitatea, forţa, viteza şi toate celelalte îndemânări, la fel cum nici mintea nu trebuie să decadă. Soluţia pentru trup este antrenamentul regulat atât pentru dezvoltarea aspectului fizic cât şi pentru dezvoltarea calităţilor motrice caracteristice sporturilor şi artelor marţiale. Soluţia pentru minte este abandonarea fundamentalismului sau a fixismului, adică acele gânduri bătute prea tare în cap care nu vor să accepte alte idei sau idealuri şi astfel se creează bariere care pot împiedica contactul cu alte idei. O altă metodă pentru minte, mai importantă decât ce am zis mai sus, este abandonarea ego-ului, adică eliminarea dorinţelor şi a aşa ziselor plăceri fie ele carnale fie de altă natură. Acestea nu fac altceva decât să tragă omul în jos, pe o cărare de pe care cu greu este întoarcere.
Aceste idealuri, după părerea mea sunt esenţa în viaţă, calea pe care ar trebui să o urmăm. Dacă o să reuşim acest lucru o să fim nişte exemple pentru ceilalţi şi în acelaşi timp vom duce o viaţă paşnică şi fericită.