Mesaj nelivrat

Spune-mi cum e acolo sus! Ești singură sau mai e cineva acolo? Privești Calea Lactee cum privesc eu de aici cerul? Ai plătit prețul cel mai mare al vieții, prin faptul că te-ai dus, lăsând în urmă o față întristată, un gol în inimă și o lacrimă zilnică.
Zilnic mă întreb ce faci oare... Amintirile renasc în fiecare zi, în fiecare clipă. Zilele sunt negre, iar nopțile albe. Trebuie să depun eforturi supraomenești ca să mimez un zâmbet, să le arăt celorlalți că sunt prezent, să mă prefac că sunt bine și că nu am nimic... Trebuie să mă prefac că m-am împăcat cu ideea că te-ai dus, că nu mai ești aici... Mă prefac, tac și nu spun nimic...
Spune-mi cum e acolo sus! Străzile pe care circuli sunt formate din nori? E în permanență zi, lumină? Niciodată întuneric? Fără războaie și fără foamete? Fără teama zilei de mâine? Fără planuri de rezervă? Fără gânduri și griji? E mai bine decât aici? Repară moartea totul? Ieri erai încă aici, iar azi...
Spune-mi cum e acolo sus! Cum e să te plimbi pe nori? Ți-ai revăzut toți cunoscuții? Arătau la fel ca și pe vremea când erau aici? E o altă planetă acolo? O altă lume? Vă mai faceți acolo planuri pentru vremuri grele, sau e totul frumos și strălucitor? Te simți bine acolo? Te mai doare ceva? Ai mâncat ceva? Sper că nu mai ai dureri... Sper că nu ai mai plâns... Sper că îți amintești numele meu... Sper că nu m-ai uitat... Sper că îți aduci aminte cât de mult te iubesc, cât de mult mă iubeai, cât de fericiți eram... Sper că nu ai uitat cât de important eram pentru tine, la fel cum erai tu pentru mine... Sper și sper...
Spune-mi cum e acolo sus! Există anotimpuri? Este cald, sau este frig? Bate vântul? Plouă? Îți mai afectează vremea stările? Mă vezi de acolo de sus? Vezi cum te vizitez zilnic? Mă auzi când comunic cu tine în gând? Rugăciunile mele au vreun efect asupra ta? Dacă ți-aș putea transmite ceva, atunci asta ar fi: îmi lipsești! Îmi lipsești enorm de mult! Îmi lipsești în fiecare secundă a vieții mele. Îți simt lipsa indiferent ce fac, indiferent unde sunt și indiferent cu cine stau de vorbă. Îmi lipsește îmbrățișarea ta, atingerea ta, vocea ta, prezența ta... Singurul lucru la care mă pot gândi, e speranța că ești într-un loc mai bun. Un loc în care nu te mai doare nimic. Un loc unde nu există suferință. Sper că ești bine acolo unde ești. O să vin și eu cândva... Te iubesc, așa cum te-am iubit și ieri, și cum te voi iubi și mâine! Te iubesc!