Eu sunt puternic și nimic nu mă doboară. Nimeni nu mă oprește și nimic nu mă sperie. Nimic nu doare și nimic nu mă afectează. Sufletul mi tatuat cu vorbele altora, iar rafturile minții sunt pline cu amintirile plăcute și neplăcute din trecut. Pot urca munții indiferent de vreme. Pot duce oricât, indiferent cât îmi puneți. Pot îndura mult mai mult decât vă puteți voi imagina. Sunt puternic!
Nu-mi arăt slăbiciunile, oricât de mult mă apasă. Zâmbesc, indiferent cât de tare doare, și oricât de mult mă apasă. Nu sunt invidios pe nimeni, mă bucur pentru alții. Îmi car povara în spate, fără să protestez și fără să comentez. Din cuvintele altora pot zidi o închisoare, unde tot nu aș muri din cauza singurătății. Am învățat să-mi port singur de grijă, fără să aștept de la nimeni nimic. Dacă nu ai așteptări, nu ai nici dezamăgiri. Nimeni nu e făcut să facă nimănui pe plac. Numai mă afectează nici tristețea și nici singurătatea. Sunt puternic!
Oricât de multă ceață e în jur, privirea mi-e limpede și clară. Pot străbate cărări, păduri și munți, zi și noapte. Nu mă afectează oboseala și nici nu o simt. Nu sunt vorbe goale ceea ce spun, sunt doar ceea ce simt în momentul de față. Sunt o armată formată dintr-un singur om, care nu se teme de adversar, și luptă indiferent de vreme sau situație. Sunt puternic!
De mult nu mai pun la suflet ce zic alții. De mult nu mă mai afectează că trăiesc singur, că nu m-am căsătorit și că nu mi-am întemeiat o familie. Chiar dacă uneori îmi lipsește o îmbrățișare, o atingere, o încurajare, tot nu arăt că doare, și tot puternic rămân. De mult nu mă mai afectează faptul că nu am o carieră strălucită ca restul din generația mea, sau că nu am un loc de muncă bine plătit. Nu mă gândesc departe, nu-mi pasă ce o fi peste 10 ani, îmi pasă doar de ziua de mâine. Sunt un om liber și nu mai îmi poate face rău nimeni și nimic. Sunt puternic!
Trecutul nu a trecut fără să lase urme adânci. Când alții au râs, eu am plâns, iar când ei s-au distrat eu treceam prin cele mai urâte depresii. Dar am fost puternic și am supraviețuit. Sunt precum pasărea Phoenix, după ce am fost incinerat, m-am renăscut din propriul praf, din propria cenușă, din propriile mele suferințe. Vasele mele de sânge sunt împletituri ale chinului. Mintea mea e un univers, care e sursă de inspirație. Brațele mele sunt arme letale, dar și ustensile sensibile în același timp. Corpul mi-e o mașinărie puternică care poate îndura mult mai multe decât cred alții. Ochii și privirea sunt oglinda sufletului, iar sângele din vene mi-e cerneala cu care scriu. Sunt o pasăre rece, care supraviețuiește frigului, și care zboară fără direcție, spre un orizont infinit. Sunt puternic!
Nimeni nu m-a văzut vreodată plângând, și nici nu o să mă vadă. Au fost multe, mi s-au spus multe, am îndurat multe. Am supraviețuit, am trecut prin necazuri, zile grele cu puțin sprijin sau deloc. Sunt recunoscător celor puțini care îmi sunt loiali și îmi sunt aproape. Pentru ei fac totul, dau totul, chiar și propria mea viață, fără dar și poate. Am pierdut tot ce era mai bun și mai important, dar tot nu plâng. Și chiar dacă singurătatea îmi bate în piept, eu tot nu arăt că doare, și tot nu plâng. Sunt puternic!
Indiferent de câte ori o să cad, de atâtea ori o să mă și ridic, cu sau fără sprijin. Nu dau niciodată înapoi, doar înainte tot timpul. Cu privirea rece, sufletul ascuns departe, doar înainte mereu. Nimic nu mă mai afectează și nimic nu mă mai doare. Nu mai mă sperie nici ploaia și nici vântul. Nu mai am nimic de pierdut și nu mai îmi poate face nimeni și nimic niciun rău. Eu sunt puternic și nimic nu doare.
No comments:
Post a Comment