De când mă știu eram un mare visător, un copil care se manifesta în propriul lui univers. Mintea mea era, și încă mai este, colorată și sofisticată. Se spune că primul pas spre moarte e să lași copilul din tine să moară. Nu am încetat să visez, și nici nu voi înceta vreodată. Visele mele s-au diversificat de-a lungul timpului. De la mașinuțe și jucării, la stilou și creion. Ca să supraviețuiești lumii reale, trebuie cumva să îți creezi propria lume. Lumea mea este o lume de fantezii, o lume colorată, plină cu arome, plină cu tot ceea ce în exterior nu găsesc. Lumea mea este o lume a viselor.
Eu îmi visez scrierile, iar apoi îmi scriu visele. Astfel fac să apară raze de soare care mângâie obraji necăjiți. Eu prin faptul că îmi permit să visez, ofer totul. Nu sunt nici măcar umbră, ci sunt umbra unui vis. De mic sunt pierdut într-o lume mare, unde inocența s-a devalorizat iar prostia prinde contur. Eu nu sunt un om care se conformează. Nu îmi aplec capul, și nu mă supun. Nu renunț la ideea de a visa, de dragul unei vieți artificiale. În loc de sentimente sintetice prefer visele mele colorate. Lumea e intoxicată, otrăvită cu răutate și invidie. Ca să supraviețuiești într-un astfel de mediu ostil e nevoie de precauții. Nu pot să fiu ca restul, și tocmai de asta sunt ca mine.
Tot ceea ce am învățat de la societatea aceasta e să fac cumva în așa fel încât să nu ajung ca ea. Ce nu atragi, respingi. Ce nu iubești, detești. Și astfel se formează sofisticații inutile, întortocheate precum căile Domnului. Uneori prea multă vorbărie strică totul, precum liniștea prea tăcută. Eu nu am cerut niciodată nimănui nimic, nici măcar să fiu ascultat. Am spus ce am avut de spus și atât. Vis contra realitate - o balanță grea, cu un echilibru instabil.
Am visat cândva că voi schimba lumea, dar pe urmă tot lumea m-a schimbat pe mine. Am visat că voi fi mare, dar acum sunt mic. Am visat că mă voi schimba - și, da, m-am schimbat. Am visat că voi lăsa totul în urmă, și am lăsat doar ziua de ieri... Ce să ceri de la cineva care nu are nimic de oferit? Luați-mi sufletul și păstrați-l. Numai nu-mi luați cuvântul, căci e tot ce am. Prin cuvânt dau formă viselor. Iar visele sunt farmecul a tot ce există.
Eu sunt doar un vis, un vis al unui filozof idiot, singuratic și trist, care doarme într-un univers paralel. Totul e relativ! Atunci de ce atâtea griji? Visați și lăsați visele să fie realitate!
No comments:
Post a Comment