The big question

The big question sau marea întrebare reprezintă acest scurt articol de sfârşit de an în care pe lângă faptul că vreau să mulţumesc celor care îmi citesc articolele am şi o problemă, adică o dilemă.

În primul rând aş dori să mulţumesc celor care îmi vizitează blogul şi citesc articolele mele, un an nou fericit plin de bucurii şi împliniri să aveţi.

În al doilea rând, dilema la care mă tot gândeam este în legătură cu finalul de an. După cum bine ştiţi oameni în această perioadă de an obişnuiesc să arunce unul către celălalt tradiţionalul "La mulţi ani!!!". Oare atunci când cineva spune această replică tradiţională o spune din inimă? Oare chiar asta doreşte celui căruia îi spune? Înţelege el oare semnificaţia expresiei sau o spune numai aşa de dragul tradiţiei?
Multă lume spune în zilele noastre că nimic nu mai are farmec. Probabil că aşa şi este, dar noi suntem cei care trebuie să facem ca lucrurile să aibe farmec. Noi trebuie să fim cei care pornesc mecanismul schimbării, noi trebuie să punem fundaţia pentru casa viitorului, pentru viitorul nostru.

Sper că aţi înţeles mesajul acestui articol. Să ne auzim cu bine în noul an. La mulţi ani!

Călugărul războinic Shi Yan Ming

Cu aproape 1500 de ani în urmă, renumitul călugăr indian Bodhidharma, cunoscut sub numele de DaMo în China, a sosit în această ţară într-un moment când naţiunea era divizată între dinastiile Wei de Nord şi Liu Sung. Deşi budismul exista demult în China la momentul sosirii lui Bodhidharma, acesta a adus cu sine o formă mult mai populară de budism, Mahayana care a ajuns să fie numită budism Chan în China. Acesta a devenit cunoscut în Occident sub forma japoneză numită Zen budism. Pe lângă importanta contribuţie religioasă, Bodhidharma este recunsocut şi pentru fondarea artelor marţiale Shaolin din templul Shaolin aflat pe muntele Song, în provincia Henan dn nordul Chinei.

Călugărul Shaolin Shi Yan-Ming a început studiul budismului Chan şi a artelor marţiale Shaolin între zidurile cunoscutului templu Shaolin la vârsta de 5 ani. În 1985 el câştiga Turneul Naţional de Arte Marţiale Xian la categoria 65 kg. Desemenea, Shi Yan-Ming a mai câştigat trei ani la rând (1988 – 1990) Competiţia Discipolilor Shaolin care se desfăşoară anual şi s-a ocupat de pregătirea călugărilor luptători din templul Shaolin. Pe lângă faptul că poartă hainele de culoare galbenă şi roşie specifice unui călugăr Shaolin de rang foarte înalt, Shi Yan-Ming a fost unul dintre membrii unui grup select de călugări luptători Shaolin recunoscuţi în lucrarea “Adevărata Măiestrie Shaolin a Chinei” care a comemorat 1 500 de ani de existenţă a templului Shaolin din provincia Henan. Fiecare membru al acestui grup este denumit “erou Shaolin”, termen folosit doar pentru cei mai de seamă călugări luptători din istoria templului. În 1992, Shi Yan-Ming a sosit în SUA ca membru al unui grup de călugări luptători invitaţi să promoveze cunoştinţele autentice despre artele marţiale Shaolin. La fel ca şi Bodhidharma ajuns în China, Shi Yan-Ming a simţit că trebuie să rămână în America la finalul turneului de promovare pentru a răspândi şi aici cultura chineză, artele marţiale Shaolin şi budismul.

Întrebat dacă qigong-ul Shaolin a fost primul care a apărut în China, Shi Yan-Ming a răspuns că ideea că Bodhidharma ar fi inventat qigong-ul este o concepţie greşită a celor care practică artele marţiale chineze (mai ales a occidentalilor). Forma de qigong pe care a inventat-o DaMo în timpul celor 9 ani de meditaţie într-o peşteră aflată în spatele templului Shaolin se numeşte Yi Jin Jing (Tehnica transformarii tendoanelor). Deşi DaMo s-a inspirat cu siguranţă din yoga indiană atunci când a inventat Yi Jin Jing, el nu a făcut decât să combine propria sa măiestrie interioară cu teoria chinezăqigong care exista deja, ţinând cont bineînţeles de diferenţele fiziologice chineze şi de mediul înconjurător. Călugărul Shi Yan-Ming mai spune că qigong-ul chinezesc a fost inventat acum mai bine de 3 000 de ani, tot de către un lider religios, Lao Zi, fondatorul daoismului.

Vorbind despre Yi Jin Jing, Shi Yan-Ming spune că acest set de exerciţii este o parte importantă dinqigong dar că există şi alte forme de Shaolin qigong. Yi Jin Jing este un exerciţiu intern care face corpul indestructibil, capabil să suporte lovituri foarte puternice sau chiar lovituri cu obiecte ascuţite (un cuţit, de exemplu). Pe lângă Yi Jin Jing, DaMo a inventat şi Xi Shui Jing (Tehnica Spălării Măduvei) un exerciţiu intern menit să cureţe corpul. Mai târziu, un călugăr Shaolin, numit Fu Yu Chan Shi, a inventat alte două forme de qigong Shaolin: Ba Duan Jin (Brocardul de Aur în Opt Secţiuni), un set de exerciţii menit să transforme corpul omenesc obişnuit într-un corp la fel de flexibil şi de uşor precum bumbacul şi Shi Da Gong Fa (Cele 10 Măiestrii Extraordinare) un exerciţiu intern care întăreşte corpul făcându-l precum fierul. Ceea ce Yi Jin Jing şi celelalte forme de qigong au în comun însă este Qi. Qi se traduce de obicei prin respiraţie, principiu vital sau putere şi deşi toţi aceşti termeni sunt parţial corecţi, niciunul din ei nu transmite esenţa adevărată a cuvântului Qi.

Qigong este o parte foarte importantă a antrenamentelor în templul Shaolin fără de care un practicant al artelor marţiale nu poate atinge măiestria. Un maestru Shaolin real trebuie să stăpânească foarte bine tehnicile de qigong intern cât şi extern căci altfel măiestria sa va fi una superficială asemănătoare celei unui actor care joacă rolul unui călugăr Shaolin dar care a învăţat doar câteva mişcări pentru a crea iluzia autenticităţii. Nu există scurtături în obţinerea măiestriei adevărate.

Când Lao Zi a inventat qigong-ul a făcut-o pentru a-şi îmbunătăţi starea de sănătate şi implicit starea mentală şi cea spirituală. Abia mai târziu oamenii au folosit qigong-ul în artele marţiale şi în război căci forţa dezvoltată de antrenamentul qigong era clar un avantaj în pregătirea luptătorilor şi a militarilor. Shi Yan-Ming spune că există 6 combinaţii cheie în qigong-ul Shaolin: trei combinaţii externe şi trei interne. Cele trei combinaţii externe sunt: mâinile cu picioarele, coatele cu genunchii şi umerii cu şoldurile. Cele trei combinaţii interioare sunt: inimă şi minte, minte cu respiraţie şi respiraţie cu putere/forţă. Toate aceste combinaţii trebuie folosite în practica qigong pentru a obţine o înaltă măiestrie.

Întrebat despre aplicaţiile qigong-ului în vindecarea bolilor, Shi Yan-Ming face deosebirea între qigong-ul dur şiqigong-ul “uşor”. Qigong-ul dur este folosit de cei care vor să spargă obiecte (scânduri, cărămizi, etc) şi de către practicanţii de arte marţiale pentru tăria loviturilor cu mâna sau piciorul. Qigong-ul “uşor” este o formă de qigong cu ajutorul căreia practicantul ajută la vindecarea problemelor de sănătate ale altor persoane transferând qi-ul său persoanei bolnave şi reglându-şi apoi curgerea energiei în propriul corp prin cele şase combinaţii menţionate mai sus. Această formă de qigong poate fi însă şi foarte periculoasă căci, aşa cum poate fi folosită pentru vindecare, ea poate fi folosită şi pentru a distruge organele interne ale unui adversar fără a lăsa niciun semn la suprafaţa corpului iar uneori chiar fără a atinge victima. Din această cauză, această formă de qigong este predată doar câtorva persoane alese de către călugării din templul Shaolin.

Wen Se era paralizat de la vârsta de trei ani. Picioarele lui subţiri şi atacate de poliomielită nu-i puteau susţine greutatea corpului. Singura senzaţie pe care Wen Se o simţea mai jos de talie înainte de sosirea lui Shi Yan-Ming în America era o răceală acentuată care indica probabil o slabă circulaţie a qi-ului în picioare. Călugărul Shaolin Shi Yan-Ming a adaptat mişcările din Yi Jin Jing pentru ca exerciţiile să poată fi practicate şi de Wen Se. “Există mai multe feluri de meditaţie”, spune Shi Yan-Ming. “Dacă nu poţi sta într-o postură dublă de meditaţie, atunci stai într-o postură simplă. Dacă nu poţi medita nici în această postură, atunci stai aşezat în mod natural sau stai chiar în picioare. Nu trebuie să laşi limitările să te… limiteze.” După 6 luni de practică qigong, picioarele lui Wen Se au început să capete greutate iar el a început să simtă căldură în membrele inferioare. Acum el poate să stea în picioare pentru scurte perioade de timp fără ajutorul bastoanelor. Întrebat dacă Wen Se se poate vindeca în cele din urmă de poliomielită dacă va continua practica qigong, Shi Yan Ming a spus că e optimist dar că procesul va dura mult timp deoarece boala e veche de peste 30 de ani. Deasemenea, deoarece qigong-ul combină forţele interne cu cele externe, vindecarea completă e de multe ori încetinită sau chiar oprită dn cauza folosirii limitate a forţei externe asupra celei interne. Practica qigong a produs deseori îmbunătăţiri ale stării de sănătate sau chiar vindecări aşa-zis miraculoase dar acestea necesită multă practică şi răbdare.

Dacă un practicant de arte marţiale foloseşte qigong-ul în antrenamentul său, el poate să îşi dezvolte o energie internă atât de puternică încât corpul său va deveni tare ca fierul dar va fi la fel de flexibil precum bumbacul. Desemenea, îşi va îmbunătăţi foarte mult capacitatea de a reacţiona rapid şi natural pentru a se apăra. Întrebat dacă qigong-ul trebuie practicat în fiecare zi, Shi Yan-Ming a răspuns că aşa cum un cântăreţ exersează în fiecare zi şi practicantul de qigong trebuie să se antreneze în fiecare zi. Dacă se ratează o zi de practică, se pierde tot ce s-a acumulat în ultimele trei zile de practică. Dacă nu exersează timp de trei zile, practicantul se simte slăbit. După 10 zile, practicanul se simte gol pe dinăuntru.

Shi Yan-Ming spune că “e foarte important ca cel ce doreşte să practice qigong să caute un învăţător/Maestru adevărat căci e foarte uşor să îţi distrugi organele interne dacă nu practici cum trebuie. Qigong-ul nu se învaţă din cărţi. Nu există înlocuitor pentru un bun Maestru care să ghideze în siguranţă elevul pe calea dezvoltării măiestriei adevărate. Feriţi-vă de “maeştrii” care pretind că ştiuqigong sau alte arte marţiale Shaolin dar nu vă arată decât suprafaţa acestei arte!”

Marele Maestru Shi Hai Deng

În era globalizării şi a tehnologiei digitale, a super atleţilor care beneficiază de programe de antrenament concepute pe computer, isprăvile şi conduita unui mărunt om din China atrăgeau atenţia lumii asupra valorilor autentice ale artelor marţiale tradiţionale. Numele sau era Shi Hai Deng. Timp de peste 50 de ani a fost nimeni altul decat abatele faimosului Templu Shaolin.
Viaţa şi isprăvile sale au fost subiect de filme, de piese de teatru, dezbateri televizate, obiect de studiu în universităţi şi institute de investigare ale capacităţilor umane. La un moment dat, a fost solicitat să predea chiar şi temutelor unităţi de elită ale seviciilor secrete chinezeşti. Spre apusul trecerii sale prin această lume, Hai Deng a câştigat respectul şi admiratia tuturor. Până şi liderul Chinei comuniste, Deng Ziaoping, i se adresa cu titlul respectuos de Da Shi – Mare Maestru, fapt unic pentru liderul unei ţări în care religia, artele marţiale şi practicile ezoterice tradiţionale au fost, în bună parte, interzise şi catalogate drept retrograde şi incompatibile cu preceptele ateiste din faimoasa cărticică roşie a lui Mao.
Hai Deng a fost personificarea idealizată a marilor luptători sacri din China antică. În plus, acest luptător spiritual, cu statură mică şi aparenţă ştearsă, a fost un Bodhisattva, fiinţă din panteonul budist despre care se crede că a ajuns în pragul desăvârşirii spirituale, fiind aproape de eliberarea karmică, în pragul stării de Buddha. Considerat, după preceptele canonice budiste, drept un Bodhisattva desăvârşit, Hai Deng s-a ridicat la înălţimea profeţiei prin destinul său. Cei care i-au stat în preajmă se considerau norocoşi ai sorţii pentru şansa de a fi intrat, măcar o dată, în contact cu el.
Hai Deng întruchipa perfect dictonul marţial chinezesc, “pumni de oţel şi inimă de aur”. În ciuda abilităţilor sale neîntrecute în luptă, micuţul călugăr se detaşa printr-o blândeţe sufleteascş de care nimeni nu ar bănui-o, în mod normal, la un om capabil să ucidă un urs cu o singură lovitură de palmă. De fapt, puterea inexplicabilă pe care o declansa în timpul luptelor sau demonstraţiilor nu era depăşită decât de umilinţa şi bunătatea de care dădea dovadă în preajma unei fiinţe vii, fie ea pasăre, insectă sau om. Mintea sa cuprinzătoare memorase tot Canonul Budist, o culegere oficială ale preceptelor şi sfaturilor lui Buddha, care insumează peste 8000 de volume. Ca o încununare a realizărilor sale, forul conducător al Templului Shaolin îl numea conducător al acestui lăcaş de luptă şi cunoaştere. La insistenţele călugărilor, umilul maestru acceptă, devenind astfel al 32-lea abate din istoria seculară a Templului.

Între răzbunare şi iluminare
În anul 1902, undeva în satul Jiangyoushen din provincia chineză Sichuan, se năştea un copil obişnuit în cadrul unei familii sărace. Destinul părea că-i rezervă o viaţă de pescar, fermier pe plantaţiile de orez sau, în cel mai bun caz, de negustor de mărunţişuri în piaţa centrală a satului. Dar karma micuţului aveau să curgă spre alte direcţii. Numit de părinţii săi Fang Qinghe, băiatul are parte de o copilărie scurtă şi dură, mama sa îmbolnăvindu-se şi murind chiar în ziua în care Fang împlinea cinci ani. Alături de tatăl său munceşte ca zilier pe câmpurile de orez. La scurt timp după împlinirea vârstei de 12 ani, tatăl său este ucis de un grup de bandiţi care îl confundase cu un bogătaş local. Zdrobit de durere, Fang este insensibil la sfaturile bunicului care se temea pentru viaţa sa, şi hotărăşte să-şi răzbune tatăl. Înarmat cu o secure, el a urmărit grupul de bandiţi pentru ca, după aproape două săptămâni, profitând de faptul că liderul grupului se oprise pentru a bea apă, Feng îl ucide, dispărând înainte ca strigătele muribundului să-i alerteze pe ceilalaţi nelegiuiţi.
Nu se cunosc date despre activitatea sa înainte de împlinirea vârstei de 19 ani, moment în care Feng devine student al Universităţii din Sichuan, instituîie de învăţământ pe care este nevoit să o abandoneze în scurt timp datorită dificultăţilor financiare. Tânărul se refugiază, în schimb, în studiul Kung Fu-ului, pasiunea sa pentru artele marţiale chinezeşti fiind de-a dreptul incredibilă. Datorită acestui fapt, intra în atentia fortelor de poliţie din Sichuan, fiind deseori solicitat să intervină pentru aplanarea conflictelor din barurile şi cluburile locale. Conform memoriilor sale, Feng a fost nevoit să renunţe la slujba de poliţist dintr-un fapt bizar, munca îl împiedica să-şi dedice suficient timp antrenamentelor.
Paşii neştiuţi ai karmei sale îl aduc din nou în satul natal, acolo unde decide să se călugărească în Templul Budist din Jiangyshou, moment în care numele său este schimbat. Călugărul superior alege pentru Feng numele de Hai Deng – Lumina Oceanului, în traducere aproximativă, cu trimitere directă către lumina cunoaşterii budiste care, în concepţia adepţilor acestei religii, este atotcuprinzătoare precum Oceanul cel nesfârşit! Karma-i zâmbeşte din nou, maeştrii săi fiind doi călugări deosebiţi, refugiaţi în urma incendierii Templului Shaolin de către căpetenia războinică Shi Yousan, eveniment produs în anul 1928.
Sub îndrumarea acestor maeştri, Hai Deng este iniţiat în studiul Tongzigong, o formă particulară de QiGong, exerciţii care odată ce sunt practicate, duc nu doar la trezirea capacităţilor latente ale trupului omenesc, ci şi la menţinerea tinereţii până la vârste incredibile. Unul dintre stilurile sale favorite era Meihuazhang – Stilul Posturii Florilor de Prun, o formă de luptă particulară ale cărei aplicaţii sunt pe deplin înţelese după cel puţin 10 ani de antrenamente zilnice. Tot aici, Hai Deng deprinde secretele Degetului Chan, cea mai dificilă dintre cele 72 de Abilităţi ale unui Shaolin, o serie de tehnici specifice care, odată stăpânite, duc la realizarea de fapte aparent paranormale.
Hai Deng era un budist practicant convins, motiv pentru care a evitat întotdeauna să dea curs provocărilor la luptă care veneau din partea numerosilor practicanţi de Kung Fu din întreaga China. Când unii dintre aceşti luptători deveneau agresivi şi căutau să-l provoace în fel şi chip, Hai Deng obişnuia să-i umilească sfărâmând în faţa acestora, cu mâinile goale, pietre enorme, buşteni sau chiar ziduri de clădire. Provocatorilor stupefiaţi le propunea, privindu-i fix, să-l provoace la luptă atunci când, la rândul lor, vor fi capabili de performanţe asemănătoare.
Hai Deng nu şi-a folosit forţa incredibilă decât o singură dată în viaţă, atunci când un taur turbat atacase un grup de ţărani adunaţi pentru o petrecere estivală. În faţa bestiei dezlănţuite, Hai Deng a eschivat scurt şi a lovit o singură dată în toracele acesteia. Taurul a căzut ca secerat. Sătenii care au autopsiat ulterior animalul au fost uluiţi când au descoperit că inima, plămânii şi ficatul acestuia arătau precum o pastă de carne amorfă, în ciuda faptului că pe corpul său nu se vedea niciun hematom sau urme de oase rupte. Organele animalului arătau ca după o implozie. Aceasta era dovada stăpânirii renumitei Palme de Diamant, sau “lovitura care vibrează”, dupa cum era cunoscută în filmele comerciale de Kung Fu din Hong Kong.

America într-o pungă de plastic…
Omenirea a aflat recent de universul Shaolin , cu tot ce reprezintă acest nume: templu, stil, şcoală, tradiţie, demonstraţii publice, budism, meditaţie, arme, Kung Fu şi QiGong. Pentru prima dată, Occidentul a intrat în contact cu măiestria călugărilor Shaolin cu ocazia turneului efectuat de către delegaţia oficială a Templului Shaolin în Statele Unite la începutul anului 1985. Cu acestă ocazie, călugării Shi Deqian şi Shi Yanming au primit acceptul conducerii templului de a deschide primele şcoli de Shaolin Quan din America. Puţini îşi mai aduc, însă, aminte de vizita întreprinsă de Hai Deng în Statele Unite, cu ocazia invitaţiei făcute de către Venerabilul Maestru Hsuan Hua, unul dintre pionierii budismului pe pământ american.
Hai Deng trăia preceptul budist al non acumulării de bunuri în fiecare moment al vieţii sale. La sosirea pe aeroportul din San Francisco, membrii delegaţiei au observat cu stupoare că maestrul venise în America doar cu roba portocalie de călugăr budist şi cu o pungă de plastic goală pe care şi-o luase cu el pentru a se adăposti în caz de ploaie. Surpriza membrilor delegaţiei americane a fost încă mai mare, atunci când s-au dus spre zona destinată recepţiei bagajelor pentru a lua valiza lui Hai Deng. Ajunşi la secţiunea bagaje, aceştia au primit o cutie mică de care era prins un bilet cu numele maestrului Shaolin. Înăuntru era doar o periuţă de dinţi!
Pentru a-i face o surpriză maestrului Deng, gazdele sale l-au invitat pentru prima oară în viaţa sa la cinema, acolo unde rula o peliculă din Hong Kong care avea ca subiect artele marţiale. Întrebat la sfârşitul filmului ce părere i-au făcut salturile spectaculoase, luptele acrobatice, cascadoriile pe muchie de cuţit şi tehnicile actorilor, Hai Deng a răspuns sobru: “Acesta nu este Kung Fu. Adevăratul Kung Fu nu este spectaculos, este chiar urât de privit. O luptă reală nu durează mai mult de un minut. Este vorba de multă durere, sânge şi oase rupte. Filmele acestea aduc mai mult rău artelor marţiale. Lupta este o chestiune de secunde, de viaţă şi moarte. Lupta trebuie evitată cu orice preţ.”
Stagiile susţinute de maestru în cadrul scurtei sale vizite în America, au prilejuit încă mai multă uimire gazdelor sale, care nu se aşteptau ca un călugăr Shaolin autentic să se comporte într-un mod atât de straniu.
În timpul antrenamentelor, Hai Deng punea accentul pe tehnicile de QiGong în detrimentul celor de luptă. “Aceste exerciţii sunt pentru cultivarea energiei Qi, fluxul vital din orice fiinţă vie. QiGongul este o artă împărţită în două mari direcţii, exerciţii pentru creşterea longevităţii şi tehnici de menţinere a sănătăţii. Puneţi sănătatea pe primul loc. Cum vă puteti închipui că, fără o sănătate de fier, veţi avea vreo şansă sa câştigaţi o luptă?”, declara maestrul la sfârşitul unei sesiuni de antrenament din San Francisco.
În urma insistenţelor gazdelor sale, Hai Deng a demonstrat unele tehnici de luptă în faţa lor. Auditoriul a rămas perplex. Mişcările maestrului păreau stângace, forţate şi nenaturale. Cei care au încercat însă să lupte în joacă cu el au avut un şoc. În faţa ilustrului spirit Shaolin întruchipat de bătrânul de 1,50 metri, luptătorii declarau că au simţit o groază inexplicabilă, concomitent cu senzaţia fizică a unui câmp magnetic invizibil. O altă abilitate stăpânită de Hai Deng era controlul perfect al absorbţiei loviturilor adversarului. În cadrul demonstraţiilor sale publice din China natală, Hong Kong sau Statele Unite, abatele Shaolin fusese lovit de nenumarate ori, cu toată puterea, de pumnii şi picioarele a nenumaraţi sceptici. Bătrânul zâmbea sub ploaia de lovituri în timp ce martorii neconvinşi iniţial de forţa maestrului, erau cuprinşi de stupoarea inexplicabilului. Bătrânul maestru părea un diamant încrustat într-o carcasă de otel, tot acest ansamblu fiind învelit într-un val delicat de mătase.

Cel ce stătea într-un singur deget

Hai Deng a fost singurul om care a trăit în secolul trecut, capabil să stăpânească la perfecţie abilitatea Degetului Chan. În cadrul acestei tehnici, practicantul trebuie să-şi susţină iniţial toată greutatea corporală în mâini asemenea unui atlet de circ sau a unui gimnast. Dupa acest nivel, practicantul trebuie să stea în pumni, apoi în degete, după care trebuie să reducă numarul de degete în care stă, literalmente, până când reuşeşte să stea într-un singur deget al unei singure mâini! Călugărul care stăpâneşte abilitatea Degetului Chan, posedă o adevărată armă albă. Degetele sale sunt atât de puternice încât poate înjunghia cu ele abdomenul sau cutia toracică a adversarului. Maestrul Hai Deng obişnuia să demonstreze abilităţile Degetului Chan străpungând, în faţa numeroşilor martori oculari, pielea crudă, groasă şi deosebit de tare a unei vaci sau a unui cal.
Hai Deng a fost hirotonisit abate al Templului Shaolin în urma unei retrageri într-una dintre peşterile Muntelui Songshan, acolo unde, sub supravegherea maeştrilor examinatori, a intrat într-o meditaţie profundă care a durat patru zile şi patru nopti. Atunci a primit numele complet de Shi Hai Deng. Heng Sure, maestrul care l-a cunoscut pe Hai Deng şi s-a ocupat de întocmirea biografiei acestuia, ne transmite un fapt interesant.
Hai Deng a fost un adept complet şi dedicat al ordinului budist monastic de la Shaolin. Conform maestrului Sure, lumina stranie care înconjura corpul lui Shi Hai Deng în momentul în care medita, era o dovadă, în planul vizibil, a virtuţii maestrului.
Abatele de la Shaolin nu a avut contact sexual cu nici o femeie de-a lungul întregii sale vieţi. A fost fidel jurământului de castitate depus de orice călugăr budist care îşi dedica viaţa autoperfecţionării şi iluminării spiritului. Spre sfârşitul vieţii sale, maestrul Deng începuse deja să arate semnele unei boli care, într-un final, a dus la moartea sa. Deloc tulburat de nemiloasa sa afecţiune, Hai Deng declara că boala nu este altceva decât rezultatul păcatului făcut în tinereţe, atunci când l-a omorât pe ucigaşul tatălui său. Karma negativă, declanşată în acel moment, s-a evidenţiat abia la sfârşitul vieţii sale.

În dimineaţa zilei de 11 ianuarie 1989, Hai Deng aduna toţi călugării din templu în curtea centrală după care, izbucnind într-un hohot de râs putenic, a exclamat: “Vedeţi? Acesta este cel mai mare secret al vieţii!“ Câteva minute mai târziu, maestrul părăsea această lume.

Antrenamentul pe timp de iarnă

După cum bine ştim cu toţii iarna este un anotimp cu temperaturi scăzute în care fiecare dintre noi tinde să rămână la căldură. Unii îşi scot concedii şi pleacă în excursii, alţii lenevesc, dar sunt alţii care preferă să se antreneze şi nu ţin cont de vreme. Iarna, organismul nu este la fel de activ ca şi vara. Din cauza temperaturilor scăzute pur şi simplu nu te poţi mişca la fel ca şi atunci când e soare afară şi e plăcut. Ce se poate face atunci?

În mod normal cei care merg la o sală de fitness se pot antrena la fel de bine şi iarna ca şi înainte. Unii mai "fanatici" aleg să se antreneze şi iarna pe aer liber, la fel ca vara, doar că metodele de antrenament sau intensitatea diferă. Pentru culturişti se recomandă mai puţine antrenamente, practicanţii de arte marţiale pot face iarna antrenamente mai dificile decât vara, de exemplu flotări în zăpadă sau exersarea unor forme purtând îmbrăcăminte lejeră sau la bustul gol. Ideea e să fi motivat şi să ai o mare poftă de antrenamente serioase.

De asemenea, şi joggingul sau alergarea uşoară este o variantă bună de antrenament. Se poate practica prin parcuri sau pe diverse drumuri, sau dacă vrem ca fuga să fie mai dificilă alegem să alergăm pe drumuri înzăpezite.

După cum spuneam mai sus, totul e să avem ambiţie şi să nu ţinem cont de ce vreme e afară, să fim motivaţi şi să vrem să ne dedicăm cu totul antrenamentului.

Stretching

Stretchingul este cea mai sănătoasă disciplină sportivă din zilele noastre. De regulă se realizează după încălzirea întregului organism prin alergare uşoară sau exerciţii uşoare de aerobic. Mai exact spus, stretchingul presupune realizarea unor exerciţii (poziţii mai exact) prin care se creează întinderea unor grupe musculare implicate în realizarea mişcării. Probabil cel mai cunoscut exerciţiu de stretching este sfoara, care presupune întinderea picioarelor la maxim.

În mod normal stretchingul este de folos nu numai sportivilor dar şi "oamenilor obişnuiţi", celor care de exemplu petrec ore în şir la birou. Stretchingul este leacul pentru prevenirea atrofiei musculare. De recomandat este ca stretchingul să se realizeze zilnic, sau dacă nu atunci de minim 3 ori pe săptămână. Sportivilor se recomandă să execute exerciţii de stretching atât la începutul antrenamentelor cât şi la sfârşit. De regulă în stretching o poziţie trebuie menţinută în jur de 20-30 de secunde. Ca un beneficiu, stretchingul asigură încălzirea completă al organismului înainte de începerea activităţilor sportive mai grele, întinde musculatura şi asigură o circulaţie mai bună a sângelui în organism, şi nu în ultimul rând un stil de viaţă sănătos şi echilibrat.
În imaginile de mai jos sunt prezentate cele mai populare exerciţii de stretching.

Motivaţia

Antrenamentul fie de arte marţiale sau de vreun sport merge sau funcţionează până la un anumit punct. La un moment dat devine toată treaba plictisitoare sau monotonă. Când apare această senzaţie atunci e momentul să fim motivaţi.
Motivaţia este un sentiment foarte puternic ce putem percepe la un moment dat. Este acel sentiment înălţător ce ne dă impresia că putem muta şi munţii de la loc. Ne simţim plini de energie în acel moment şi avem în noi un mare chef de viaţă şi nu în ultimul rând suntem fericiţi că putem practica sportul pe care l-am ales şi simţim că avem în noi puterea de a face performanţă.
Când nu avem această sursă de inspiraţie putem să căutăm cărţi sau filme. Eu vă recomand să vizualizaţi clipul de mai jos când simţiţi nevoia de a fi motivaţi.

Cugetare

Uneori omul se pune pe gânduri şi începe să mediteze asupra lucrurilor. Unii se gândesc la conspiraţii, alţii la problemele zilnice, alţii la problemele de familie sau cele de la locul de muncă, ş.a.m.d. Oricare ar fi din exemplele enumerate, omul când cugetă când se gândeşte la astfel de lucruri.

"Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Îşi sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi îşi sacrifică banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucură de prezent. Rezultatul este că nu trăieşte în prezent, dar nici în viitor. Trăieşte de parcă n-ar muri niciodată şi apoi moare fără să fi trăit." ~ Dalai Lama ~

Cât de multă dreptate are citatul de mai sus. Ne sacrificăm sănătatea doar pentru a face bani şi apoi mai târziu încercăm să ne recuperăm sănătatea cu banii. Ne facem planuri mari şi lungi pentru un viitor atât de îndepărtat încât uităm de prezent şi de trecut. Uităm de unde am plecat, ştim doar unde vrem sp ajungem, dar uităm să savurăm prezentul. Oare chiar asta e viaţa?
Ne credem atât de perfecţi într-o lume probabil imperfectă şi ne considerăm singurele fiinţe inteligente din univers. Nu ştim cine suntem cu adevărat, nu ştim de unde provenim şi încotro ne îndreptăm.

Oricare ar fi adevărul, după părerea mea, viaţa merită trăită doar atunci când ai un scop, când îţi găseşti ceva ce să îţi placă şi faci acel ceva cu cea mai mare dedicare şi sacrificiu. Doar astfel devii un exemplu bun de urmat pentru cei din jurul tău.

Yin şi Yang

Yin şi Yang sunt două concepte omniprezente în cultura chineză, mai exact din filozofia şi metafizica chineză. Acestea regăsindu-se atât în arte marţiale cât şi în medicina tradiţională chineză, feng shui, arhitectură şi caligrafie. Yin şi Yang reprezintă forțele primordiale și complementare ce compun universul și toate componentele acestuia.



Yin este elementul întunecat; el este trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim, și corespunde nopții.
Yang este elementul luminos; este fericit, plin de vitalitate, activ, strălucitor, masculin și corespunde zilei.

Yin şi Yang reprezintă Universul, binele şi răul, bărbatul şi femeia, negru şi alb. Cu alte cuvinte două forţe, atât unite cât şi opuse în acelaşi timp, mai pe scurt spus echilibru. În orice rău este un bine şi în orice bine este şi rău. Nu există lumină fără umbră. Asta reprezintă Yin şi Yang.

Ca să înţelegem mai bine aceste principii iată un citat din cartea lui Bruce Lee: "Atîta vreme cît vom persista în a separa yin și yang nu putem spera să-i atingem... dacă cineva vrea să ajungă undeva cu bicicleta nu va putea să împingă ambele pedale concomitent căci va rămîne pe loc. Pentru a avansa trebuie să împingă o pedală și să o elibereze pe cealaltă, simultan. Mișcarea completă constă în împinge/eliberează. Împingerea este urmarea eliberării și fiecare dintre ele devine, respectiv, cauza celeilalte."

Reflexologia

Reflexologia este o ramură relativ nouă a medicinei, aplicată cu succes în zilele noastre. Ideea de bază este faptul că există anumite corespondenţe sau legături între organele afectate şi unele zone de la suprafaţa corpului.Cu alte cuvinte organele şi anumite funcţii fiziologice prezintă proiectii pe corp.
Dacă cunoaştem care sunt aceste corespondenţe sau legături putem, pe de o parte, să ne facem o idee despre starea organelor (sau funcţiilor acestora), iar pe de altă parte, să acţionăm asupra lor într-un sens benefic.
Reflexologia se împarte în refloxodiagnostic şi reflexoterapie. Prin reflexodiagnostic se culeg date despre starea de sănătate în timp ce prin reflexoterapie se acţionează pentru ameliorarea sănătăţii.
Ideea de bază care este fundamentul acestei ramuri ale medicinei este faptul că organele şi tot ceea ce este în interior are o proiecţie în exterior, pe anumite zone ale corpului. Cele mai cunoscute zone sunt tălpile picioarelor, palmele şi urechile. Tratamentul de obicei prin masaj se face asupra acestor zone sau puncte. Înainte de masaj sau tratament se culeg datele despre starea organului afectat prin lovirea uşoară a punctului corespunzător organului afectat şi în funcţie de sunetul impactului sau culoarea pielii sau alte observaţii se specifică diagnosticul. Aceste date se pot culege prin percuţie uşoară, palpare, împingere asemănătoare cu masajul, presare uşoară şi frământare. Mai jos sunt prezentate câteva imagini cu punctele de proiecţie al organelor pe diversele părţi exterioare ale corpului.

O observaţie interesantă este faptul că toate aceste lucruri le ştiau anticii. De exemplu chinezii antici sau egiptenii aplicau asemenea tratamente pentru diverse boli şi dezechilibre.

Baduanjin

Baduanjin este probabil cel mai cunoscut exerciţiu de Qigong. În traducere înseamnă Forma celor 8 figuri de brocart sau Forma celor 8 secţiuni. Este un exerciţiu cu o vechime de aproape 1000 de ani şi a fost creat de celebrul general Yueh Fei.
Exerciţiile din Baduanjin erau destinate soldaţilor din garda imperială, pentru a-şi menţine forma şi a-şi întări organismul, aşa cum îi este rolul fiecărui exerciţiu din Qigong. Denumirea de Baduanjin vine de la cele 8 steaguri de mătase pe care le purtau soldaţii, fiecare steag reprezentând una din cele 8 trigrame taoiste chinezeşti (Ba-Gua).
Exerciţiile care formează setul Baduanjin sunt: Palmele ridicate spre Cer pentru a regla Triplul Încălzitor; Trasul cu Arcul; Separarea Cerului de Pământ; Bufniţa înţeleaptă priveşte înapoi; Scutură Capul şi leagănă Coada pentru a scoate Focul din Inimă; Apasă Pământul, atinge Cerul; Boxează cu Privirea Mânioasă; Ridicarea Călcâielor.
Mai jos puteţi urmări demonstraţia completă a formei.

Arta vieţii pe durata celor 4 anotimpuri

Din câte ştie fiecare dintre noi pe durata celor 365 de zile ale anului sunt 4 anotimpuri. Primăvara, vara, toamna şi iarna sunt etapele prin care trece nu numai natura dar şi omul. Puţini sunt cei care reuşesc să trăiască în armonie cu cele 4 anotimpuri, cu schimbările ce se produc în natură şi cu aceste etape de trecere de la un naotimp la alt anotimp.
Conform medicinei tradiţionale chinezeşti schimbările ce se produc în univers se produc şi în om, ori pe plan fizic ori pe plan emoţional, ceea ce se întâmplă afară se întâmplă şi înăuntru. Aceste schimbări au loc datorită anotimpurilor. Anotimpurile sunt etape, sunt schimbări prin care trece natura, sunt o reînnoire a tuturor lucrurilor.
Primăvara este anotimpul când totul renaşte, atât natura cât şi omul. Totul se reîmprospătează şi se reînnoieşte. Primăvara energia proaspătă coboară şi umple toate lucrurile, de aceea este recomandat exersarea unor exerciţii de Qigong (Baduanjin de exemplu). Din punct de vedere omul se renaşte.
Vara deja Pământul s-a încălzit, totul a prins viaţă. Ziua este mai lungă decât noaptea. Toate formele de viaţă îşi ating apogeul în domeniul dezvoltării. Omul este cuprins de o stare de fericire, bucurie.
Toamna Pământul încă este cald dar atmosfera începe să se răcească şi încep să se producă schimbări. Florile încep să ofilească, frunzele cad, animalele îşi caută refugii pentru iarnă, omul îşi face provizii, ş.a.m.d. Pe plan emoţional, omul este cuprins de o stare de deprimare din cauza acestor schimbări. Se strică vremea, vin ploile, începe să fie urât afară, şi din această cauză omul începe să fie cuprins de aceste stări melancolice şi triste. Nu trebuie să acceptăm aceste gânduri şi de aceea dimineaţa şi seara este recomandat să exersăm diverse axerxiţii de Qigong de control şi de conservare a energiei.
Iarna totul s-a răcit. Este anotimpul când natura face o pauză. Totul se retrage şi se odihneşte. La fel şi omul, este momentul când este recomandat să nu se facă prea multe exerciţii fizice, sau activităţi fizice intense. E momentul pentru o pauză pentru toate lucrurile.
Dacă am putea face o comparaţie între cele 4 anotimpuri şi activitatea omului pe durata celor 24 de ore ar fi aşa: dimineaţa şi la amiaz este primăvară, în timpul zilei este vară, spre seară este toamnă iar la noapte iarnă.

Medicina tradiţională chineză

Medicina tradiţională chineză este una dintre vechile ştiinţe din China Antică, având o istorie de aproape 2000-3000 de ani vechime. În acele vremuri existau mai multe lucrări de specialitate despre medicina chineză, dar până în prezent a supravieţuit doar una: Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben (Huang Di Neijing).
Medicina chineză cuprinde 3 ramuri: acupunctura, tratamentul prin ierburi şi ceaiuri şi exerciţiile energetice (Qigong). Oricum, ideea în medicina tradiţională chineză este tratarea bolilor prin prevenirea lor aşa cum se specifică şi în lucrarea Huang Di Neijing: "În trecut, înţelepţii tratau afecţiunile prin prevenirea lor înainte ca ele să apară, asemenea unui bun guvernator sau împărat care reuşea să prevină apariţia unui război. Tratarea unei afecţiuni care deja s-a manifestat este ca încercarea de a reprima o revoltăizbucnită. Dacă cineva pregăteşte un dig pentru a strânge apă doar atunci când îi este sete, sau dacă îşi pregăteşte armele numai după ce a început războiul, va apărea întrebarea naturală: oare nu este prea târziu?"
După cum spuneam, ideea este ducerea unei vieţi echilibrate şi tratarea bolilor prin prevenirea lor. Pentru toate astea e nevoie de o alimentaţie bogată şi sănătoasă, suficientă odihnă, mişcare în fiecare zi, exerciţii de respiraţie, evitarea pe cât e posibil a alcoolului şi a fumatului şi pe cât se poate ducerea unei vieţi cu puţin stres. Toate acestea sunt nişte cerinţe uriaşe pentru omul modern.
Pe viitor urmează să public alte articole legate de medicina tradiţională chineză, aceasta fiind doar o postare introductivă.

Dogme

O dogmă este o colecţie de idei filosofice sau religioase care au scopul să tindă spre un stil de viaţă. Problema în zilele noastre, după părerea mea, este că sunt mult prea multe astfel de dogme. Fiecare vine cu explicaţie şi încearcă să desluşească marele mister al acestei vieţi: cine suntem, de unde provenim, încotro ne îndreptăm şi care e rostul nostru pe acest pământ. Fiecare dogmă sau fondator de dogme interpretează lucrurile după propria părere. Sincer să fiu nu văd rostul acestor idei, pentru că la un moment dat adunate toate dogmele la un loc ne dăm seama dacă gândim un pic că defapt toate aceste idei nu duc nici unde.
Creştinii de obicei, în special neoprotestanţii, se dau drept mari experţi ai vieţii şi consideră că au dreptate în ceea ce spun şi în ceea ce fac. Musulmanii îşi duc religia lor până la fanatism. Alţii încă şi în zilele noastre ar ucide în numele religiei; şi exemplele negative pot continua. După părerea mea, aşa cum am spus, consider că toate aceste doctrine religioase sunt inutile şi nu duc omul nici unde. Din contra, dacă acceptăm să gândim ca nişte roboţi după tipar ajungem să dăm la o parte gândirea raţională şi acceptăm o gândire superficială şi superstiţioasă. E mai uşor să credem în ceva sau cineva ce nu o fost văzut încă nici odată decât să credem în propriile noastre puteri, nu-i aşa? E mai uşor să acceptăm o nenorocire sau orice altceva şi să spunem că e voia "creatorului" decât să acceptăm ideea de "locul şi momentul nepotrivit", nu-i aşa?
Singura doctrină care se apropie de adevăr este cea budistă. În această religie-filosofie se găsesc idei care ar trebui respectate şi dacă le-am respecta am fi mult mai corecţi, mult mai buni şi mult mai sănătoşi. Ce rost are să te rogi să fi sănătos când poţi duce o viaţă echilibrată şi astfel ai şanse să eviţi bolile şi problemele. Cauza suferinţei omului este dorinţa de plăcerile trupeşti, indiferent că e vorba de un stil de viaţă dezordonat, plăceri sexuale sau lăcomie şi alte astfel de defecte. Tot cea ce ar trebui să facem după părerea mea este să ducem o viaţă echilibrată, să fim activi, să fim corecţi şi cinstiţi, şi nu să ne lăsăm îndoctrinaţi de tot felul de "cunoscători". Asta este esenţa vieţii după părerea mea.

Artele marţiale şi culturismul

Artele marţiale şi culturismul sunt două discipline total opuse dar care au la un moment dat acelaşi scop: atingerea obiectivelor finale şi realizarea performanţei. Culturismul presupune dezvoltarea musculaturii şi a forţei muşchilor, pe când artele marţiale presupun învăţarea unor tehnici de autoapărare şi întărirea organismului şi a minţii. Defapt, cele două discipline sunt două stiluri de viaţă. Oare nu e posibil ca din cele două să se formeze una singură?

Un antrenament ideal ar trebui să cuprindă atât exerciţii din arte marţiale (forţă, viteză, respiraţie, exersarea formelor, etc.) cât şi din culturism, adică dezvoltarea musculaturii. Pe lângă dezvoltarea masei musculare e nevoie şi de o alimentaţie sănătoasă şi bogată în proteine şi carbohidraţi. Un lucru foarte important este consumarea apei (2-3 litri pe zi). Alimentaţia este foarte importantă, este bine să mâncăm la fiecare 3-4 ore, în jur de 4-5 mese pe zi. Mai bine mai puţin şi mai des decât odata sau de două ori pe zi şi atunci mult şi bine. Pentru succes un lucru foarte important este ca practicantul să nu fumeze şi să nu consume băuturi alcoolice şi pe cât se poate să evite dulciurile, deoarece toate acestea dăunează şi nu fac altceva decât să tragă practicantul în jos.

Ca antrenamentul să fie de prima mână este nevoie de divizare. Adică, antrenamentul de arte marţiale să cuprindă şi exersarea unor grupe musculare, sau antrenamentul de culturism să cuprindă şi exerciţii de stretching sau la sac de box de exemplu. Ideea e că toate tipurile de antrenamente trebuie încercate ca să vedem care se potriveşte şi care dă rezultate mai bune.

În clipul de mai jos puteţi urmări un antrenament complex care cuprinde atât tehnici de arte marţiale cât şi antrenamente cu greutăţi.

Cap de fier

Rolul capului uman într-o luptă este esenţială. De aici poate depinde totul, deoarece o lovitură bine ţintită la cap poate scoate adversarul din luptă în cel mai bun caz, iar în cel mai rău caz poate produce moartea acestuia. Dar oare nu se poate face nimic pentru a preveni aşa ceva?
Exerciţiile de Qigong constituie metoda prin care capul, mai bine zis craniul, se căleşte. Sunt mai multe metode de exersare printre care principalul exerciţiu este lovirea capului cu o bâtă. Loviturile trebuie să fie medii, nici slabe şi nici tari. O altă metodă prin care se întăreşte capul este "împingerea peretelui". Practicantul se apleacă înainte formând un unghi de 90 de grade astfel încât să împingă cu capul peretele. De preferat acest exerciţiu se efectuează una sau două ore pe zii timp de doi trei ani pentru rezultate bune. Un alt exerciţiu cunoscut este statul în cap. Se începe de la învăţarea poziţiei după care se trece la aplicarea poziţiei pe materiale dure (de exemplu stat în cap pe drum betonat).

Călugării Shaolin au reuşit să ducă aceste exerciţii la extreme astfel încât unii au reuşit să spargă bate pe cap, sau chiar bucăţi de metal. Bineînţeles nu doar exerciţiile fizice sunt soluţia pentru un cap de fier, ci şi cele de respiraţie şi control al respiraţiei.
În clipul de mai jos puteţi urmări o demonstraţie Qigong pentru exerciţiul "capul de fier".

Trinity

Acestă postare reprezintă o părere personală, şi nu o doctrină sau ceva creat de alţii. Titlul se cheamă Trinity, şi presupun că toată lumea ştie ce înseamnă: treime. Nu mă refer aici la aşa zisa "sfântă treime" din biblie ci la o concepţie dezvoltată de mine.
Dacă staţi să analizaţi toate doctrinele religioase şi filosofice despre viaţă o să observaţi că toate privesc lumea diferit dar într-un fel sau altul mesajul primordial e acelaşi: pacea, sau trăirea unei vieţi paşnice şi înţelepte. Pe teme din astea se poate filosofa foarte mult şi de aceea nu o să intru în detalii inutile. De exemplu în arte marţiale, în special în cele japoneze, se vorbeşte despre multe non-sensuri (părerea mea), de exemplu Adevărul Absolut, Marele Adevăr, ş.a.m.d. Personal consider că toate aceste idei sunt inutile în domeniul autoapărării. Nu are rost să derutezi practicanţii cu astfel de idei cu tendinţe religioase şi de îndoctrinare după părerea mea.
Nu mai întind vorba ci o să trec la subiect. Sigurat v-aţi întrebat oare cine sau ce suntem noi. Răspunsul nu se găseşte în anatomie ci în rândurile ce urmează. Suntem o treime, adică suntem compuşi din 3 elemente şi scopul în viaţă este dezvoltarea acestor 3 elemente. Aceste 3 elemente sunt: trupul, mintea şi spiritul.
Trupul se poate căli şi se poate dezvolta prin exerciţii fizice: exerciţii pentru forţă, viteză, etc. Mintea se dezvoltă prin cunoaştere, prin lărgirea orizontului prin intelect, studierea şi reţinerea tuturor lucrurilor care sunt importante în viaţă (de exemplu cunoaşterea matematicii sau a fizicii). Ocultiştii şi nu numai, presupun că spiritul este nemuritor şi este supravieţuieşte după moarte. Probabil că aşa este probabil că nu, nu ştie nimeni exact. De aceea spiritul trebuie dezvoltat în aşa fel încât să tindă spre înţelepciune şi în final spre iluminare. Acest lucru se obţine prin meditaţie şi foarte multă contemplare. În final se ajunge la a vedea lumea cu totul alţi ochi, şi a percepe totul altfel nu ca şi înainte. Asta este iluminarea, şi nu ceea ce cred alţii care râd când aud astfel de cuvinte.
Acum că am prezentat cele 3 elemente din trinity, personal consider că trebuie să ducem viaţa în aşa fel încât să dezvoltăm într-un continuu proces aceste elemente. De ce să ne îngrăşăm sau să ne atrofiem organismul dacă putem face mişcare în aer liber, de ce să ajungă animalul nostru de casă să fie mai deştept decât noi când şi noi putem citi o carte, şi de ce să ţinem cont de tot ce spune un preot şi să ne facem cruci în toate direcţiile ţi să fim superstiţioşi şi ipocriţi când puteţi singuri prin autoeducare să evoluăm din punct de vedere spiritual şi să ajungem la înţelepciune prin practică. Probabil o să deranjeze pe unii această postare, dar ea reprezintă doar o idee personală, nu e lege, fiecare avem dreptul la alegere şi ne modelăm viaţa aşa cum vrem... iar la final vedem rezultatele.

Dim Mak

Termenul de Dim Mak provine din limba chineză şi este un concept omniprezent în toate artele marţiale. Ca traducere înseamnă "atingerea morţii" sau "atingerea mortală".
Dim Mak este un concept care îşi are rădăcinile în străvechea acupunctură chinezească, de aceea cuprinde tehnici care presupun atacarea punctelor de acupunctură şi a meridianelor, prin apăsarea şi blocarea acestora având diverse efecte de la leşinarea adversarului până chiar la moartea lui.
Dim Mak mai apare şi sub denumirea de Dian Mai, ca traducere Dim înseamnă "apăsare" şi Mak "artere sau canale energetice". În imaginile de mai jos puteţi vedea harta cu principalele puncte de acupunctură care sunt ţintele tehnicilor de Dim Mak.

O tehnică specială din domeniul Dim Mak-ului este Palma de Fier, exerciţiu intern practicat de călugării Shaolin care presupune punerea una peste alta a unor cărămizi sau bolovani şi spargerea unuia neafectând celelalte. Este un exerciţiu care presupune foarte multă practică şi mulţi ani de studiu.
În general, tehnicile Dim Mak se aseamănă cu cele de Qinna, şi presupun scoaterea adversarului din luptă, diferenţa fiind în faptul că în tehnicile de Qinna se folosesc tehnici articulare iar în Dim Mak se atacă punctele de acupunctură.

În clipul de mai jos puteţi urmări o demonstraţie a tehnicilor Dim Mak.

Shi De Yang

Marele maestru Shi De Yang este în prezent unul dintre cei mai renumiţi şi respectaţi maeştrii din Templu Shaolin.
Maestru din generaţia 31, şi discipol al marelui maestru Shi Suxi timp de aproape 30 de ani, Shi De Yang este aproape unicul care a studiat în paralel "cele 3 comori din Shaolin": meditaţia, kung fu şi medicina tradiţională.


Având propria şcoală unde predă (Shaolin Wuseng Houbeidui), Shi De Yang îşi lărgeşte orizonturile şi în străinătate, colaborând cu şcoli şi federaţii de Shaolin Kung Fu atât din Europa cât şi din America.
Probabil la cererea fanilor şi a discipolilor, marele maestru în prezent are şi o pagină de facebook. Ca să îi vedeţi profilul daţi click pe acest link.
Deasemenea, maestrul Shi De Yang are lansate dvd-uri şi cărţi de instructaj ce se pot comanda online de pe acest link. Mai jos puteţi urmări o demonstraţie a marelui maestru Shi De Yang.

Cum se face sfoara?

Probabil cea mai cunoscută dintre toate exerciţiile de stretching este sfoara şi şpagatul. Un exerciţiu care se execută static, din poziţie stând, dar care necesită un mare efort pentru început. În rândurile care urmează încerc să detaliez puţin acest exerciţiu, rolul ei şi ce antrenamente trebuie făcute pentru a putea face sfoara.

Sfoara este acel exerciţiu în care practicantul se întinde până jos având picioarele întinse la maxim, iar şpagatul se face identic doar că un picior se întinde în faţă iar celălalt în spate.
După cum spuneam sfoara este cea mai cunoscută dintre toate exerciţiile de întindere. Ea se întâlneşte în gimnastica clasică, arte marţiale şi în yoga. Rolul ei cred că este clar: dezvoltarea flexibilităţii picioarelor şi întărirea lor şi al întregului organism. Înainte de a începe un antrenament pentru perfecţionarea sforii este nevoie de încălzire. Se începe în mod tradiţional cu exerciţii uşoare de stretching precum fandările (atât în lateral cât şi cu un picior în faţă şi cu celălalt în spate), rotiri ale şoldurilor şi a braţelor, ş.a.m.d., după care se fac o serie de alte exerciţii înaintea exersării sforii propriu zise. Una dintre exerciţiile care contribuie cel mai mult la realizarea sforii cu mai mare uşurinţă este ridicarea piciorului pe un suport sau orice alt obiect având înălţimea mai mare de un metru. La acest exerciţiu picioarele trebuie întinse din toate poziţiile (din faţă, din lateral, etc.), şi se mai poate încerca şi aplecarea trupului spre picioare având ca scop atingerea genunchiului cu capul. După ce ne-am obişnuit cu exerciţiul putem creşte înălţimea la care să ridicăm piciorul.
După ce am trecut de acest stadiu se poate exersa sfoara. Îndepărtaţi-vă picioarele uşor, nu brusc, şi întindeţi-vă cât mai în jos. Repet: întinderea se face uşor şi nu brusc! În mod normal nu o să reuşiţi să faceţi sfoara din prima şi de aceea se mai pot face şi alte exerciţii de întindere înainte de a încerca să vă întindeţi în sfoară. Din stând cu picioarele întinse încercaţi să vă aplecaţi în faţă întindu-vă cât de mult puteţi, scopul fiind să puteţi atinge tălpile picioarelor cu palmele şi genunchii cu capul. Exerciţiul se poate varia, puteţi să vă întindeţi în faţă ţinând doar un picior întins înainte.
După o vreme de exersare ar trebui să puteţi face sfoara şi şpagatul. După ce aţi reuşit să faceţi sfoara trebuie să vă menţineţi doarece dacă nu mai exersaţi aveţi cele mai mari şanse să ieşiţi din formă şi să trebuiască să reluaţi totul de la început. Deasemenea după ce aţi reuşit să faceţi sfoara se pot face uşoare exerciţii de stretching din această poziţie: aplecare înainte sau în lateral, atingerea tălpilor cu palmele, etc.
Pentru realizarea sforii trebuie să ţineţi cont de un lucru foarte important: este nevoie de timp, ambiţie, antrenamente zilnice, multă transpiraţie şi poate durere şi nu în ultimul rând răbdare.

Cele 72 de abilităţi

Cele 72 de abilităţi din Shoalin (Jin Jing Zhong) reprezintă o mare parte a metodelor de exersare şi de învăţare a stilului. Scopul exersării acestor metode este acela de a stăpânii mai bine stilul şi de a dezvolta aşa zisele abilităţi supraomeneşti (de exemplu spargerea cărămizilor sau a plăcilor de metal cu capul).
Cele 72 de metode se împart în 36 de metode interne şi 26 de metode externe, diferenţa dintre cele două metode este dată modalitatea antrenamentelor metodelor interne sau externe.
Ca observaţie, nimeni nu cunoaşte în întregime toate cele 72 de abilităţi datorită perioadelor foarte lungi de exersare. De regulă, o astfel de metodă pentru a putea fi stăpânită aşa cum trebuie se studiază aproximativ 10 ani. Dacă doriţi să studiaţi mai în profunzime subiectul vă recomand cartea de la acest link.

Iată deci care sunt cele 72 de abilităţi din stilul Shaolin:
1.Yi Zhi Jingang Fa - Metoda degetulului de diamant
2.Shuang Suo Gong - Exerciţiul dublei ferecări
3.Zu She Gong - Exerciţiul izbirii cu picioarele
4.Bo Ding Gong - Exerciţiul smulgerii cuielor
5.Bao Shu Gong - Exerciţiul îmbrăţişării copacului
6.Si Duan Gong - Exerciţiul celor 4 secţiuni
7.Yi Zhi Chan Gong - Abilitatea un deget chan
8.Tie Tou Gong - Exerciţiul capului de fier
9.Tie Bu Shan Gong - Exerciţiul cămăşii de fier
10.Pai Da Gong - Exerciţiul plesnirii ( propiului corp )
11.Tie Sao Zhou - Exerciţiul măturii de fier
12.Zhu Ye Shou Gong - Exerciţiul mâinii frunză de bambus
13.Wu Gong Tiao - Exerciţiul săriturii miriapodului
14.Tie Qian Jin - Abilitatea ridicării celor 1000 de jin
15.Xian Ren Zhang - Palma nemuritorului
16.Gang Rou Fa - Metoda îmbinării duritate-supleţe
17.Zhu Sha Zhang - Palma de cinabru
18.Wo Hu Gong - Exerciţiul tigrului culcat
19.Qiu Shui Shu - Abilitatea înotului
20.Qian Jin Zha - Platforma de 1000 de jin
21.Jin Zhong Zhao - Clopotul de aur
22.Suo Zhi Gong - Exerciţiul prinderii degetelor
23.Luohan Gong - Exerciţiul Luohan-ului
24.Bihu Yu Qiang Shu - Abilitatea deplasării ca şopârla pe pereţi
25.Bian Jin Fa - Arta biciuirii forţei explozive
26.Pipa Gong - Exerciţiul lautei Pipa
27.Liu Xing Zhuang - Tarusul meteorit
28.Mei Hua Zhuang - Tarusii floare de prun
29.Shi Suo Gong - Abilitatea lucrului cu lacatele de piatra
30.Tie Bi Gong - Abilitatea bratului de fier
31.Danzi Quan - Pumnul bila de otel
32.Rou Gu Gong - Exercitiul asuplizarii oaselor
33.Hama Gong - Exercitiul broastei
34.Chuan Lian Gong - Exercitiul trecerii prin perdea
35.Ying Zhao Li - Abilitatea ghearei de vultur
36.Tie Niu Gong - Abilitatea taurului de fier
37.Ying Yi Gong - Abilitatea aripilor de vultur
38.Yang Guang Shou - Mna ce lumineaza ca soarele
39.Men Dan Gong - Exercitiul zonei pubiene
40.Tie Dai Gong - Exercitiul sacului de fier
41.Jie Di Gong - Metoda fetei adevarului
42.Gui Bei Gong - Abilitatea spatelui de broasca testoasa
43.Cuan Zong Shu - Abilitatea sariturilor in lungime
44.Jin Shen Shu - Abilitatea usurarii corpului
45.Tie Xi Gong - Exercitiul genunchiului de fier
46.Tiao Yao Fa - Metoda sariturilor in inaltime
47.Tie Sha Zhang - Palma nisip de fier
48.Yi Xian Chuan - Tragerea firului de matase
49.Xi Yin Gong - Exercitiul extragerii yin
50.Mo Cha Shu - Trecerea pe sarma
51.Shi Zhu Gong - Exercitiul tragerii testicolelor in abdomen
52.Qiang Dao Bu Ru Fa - Abilitatea impenetrabilitatii la lancii si sabii
53.Fei Xing Gong - Abilitatea mersului miraculos
54.Wu Du Shou - Cele 5 maini otravite
55.Fen Shui Gong - Abilitatea separarii apei
56.Fei Yan Zou - Abilitatea zborului pe stresini si a mersului pe pereti
57.Fan Teng Shu - Abilitatea salturilor
58.Bai Shu Zhuang - Stalpul de chiparos
59.Ba Wang Zhou - Cotul imparatului Ba Wang
60.Nian Hua Gong - Exercitiul rotirii floarei intre degete
61.Tui Shan Zhang - Palma care impinge muntele
62.Ma An Gong - Exercitiul seii
63.Yu Dai Gong - Abilitatea centurii de jad
64.Yin Quan Gong - Abilitatea pumnului Yin
65.Sha Bao Gong - Abilitatea sacului cu nisip
66.Dien Shi Gong - Abilitatea lovirii pietrei
67.Bo Shan Gong - Abilitatea smulgerii muntelui
68.Tanglang Zhao - Gheara de calugarita
69.Bu Dai Gong - Abilitatea sacului de panza
70.Guan Yin Zhang - Palma zeitei Guan Yin
71.Shang Guan Gong - Abilitatea ridicarii ulciorului
72.He Pan Zhang - Impreunarea palmelor

Qinna

Termenul de Qinna (Chinna, Qin-na) înseamnă "a apuca şi a stăpânii". Tehnicile de qinna nu urmăresc doar imobilizarea adversarului ci mai ales crearea momentului favorabil pentru al scoate din luptă prin utilizarea de lovituri. Spre deosebire de alte stiluri, tehnicile din Shaolin Qinna nu necesită cel mai adesea o forţă deosebită, căci adversarul este prealabil atacat în zone sensibile. Tehnicile de Qinna cuprind agăţări, retezări, presări, răsuciri, imobilizări, înfăşurări, proiecţii, lovituri de picior, lovituri de braţ, lovituri cu genunchii, lovituri cu umărul, lovituri cu şoldul, lovituri cu capul, lovirea punctelor de acupunctură, blocaje, dezechilibrări, trucuri, modalităţi de eliberare din imobilizări, ş.a.m.d.
În clipul de mai jos puteţi urmări demonstraţii cu explicaţii detaliate ale principalelor tehnici de Qinna.

Shaolin Stretching

Exerciţiile de stretching (Tong Zi Gong) în cadrul stilului Shaolin sunt esenţiale. Tong Zi Gong se compune din mai multe exerciţii destinat special pentru începerea practicării stilului Shaolin, de aceea mai este cunoscut şi sub numele de "Kung Fu pentru copii". Aceste exerciţii de întindere combinate cu acrobatică sunt practicate de la vârste fragede. Prima dată se studiază exerciţiile de bază ale gimnasticii apoi se studiază poziţii mai grele de stăpânit.

Tong Zi Gong se clasifică în două categorii: Tong Zi Gong de bază şi Tong Zi Gong avansat.

Tong Zi Gong-ul de bază presupune exersarea unor sărituri şi mişcări acrobatice precum şi însuşirea unor exerciţii de supleţe (de exemplu realizarea sforii). Mai jos puteţi vizualiza o demonstraţie.


Tong Zi Gong-ul avansat presupunea însuşirea şi exersarea unor poziţii inspirate din Yoga, de exemplu aducerea unui picior peste cap, ş.a.m.d. Pentru a stăpâni aceste poziţii este nevoie de foarte multă practică.

Mai jos puteţi urmări o demonstraţie a Tong Zi Gong-ului avansat.

Armele din Shaolin Kung Fu

În cadrul stilului Shaolin, armele (Bing Qi) joacă un rol important în studiul şi perfecţionarea stilului. Stilul Shaolin cuprinde un întreg arsenal de arme, dintre care 18 sunt de bază iar 4 sunt fundamentale. Înafara acestor 18 arme mai sunt şi altele mai mult sau mai puţin ciudate.

Cele 18 arme de bază sunt:
- baston (gun)
- suliţă (qiang)
- paloş (dao)
- sabie (jian)
- baston cu 3 elemente (sen jie gun)
- lanţ cu 9 elemente (jiu je bian)
- halebardă (pu dao)
- cârlige (shuan gou)
- 2 paloşe (shuan jian)
- paloş şi lanţ (dao jiu jie bian)
- paloş şi scut (dao dun)
- baston "rupt" (shao zi gun)
- 2 lanţuri (shuan jiu jie bian)
- bici (bian)
- sfoară cu vârf de lance (sen biao)
- ciria (quai)


O principală caracteristică a armelor este faptul că ele sunt considerate ca fiind prelungiri ale corpului, majoritatea tehnicilor fiind transpuneri din mişcările braţelor şi picioarelor potrivit caracteristicilor armei (tăiş, greutate, duritate, lungime, etc.). Semnificativ este faptul că, asemănător ca în cazul tehnicilor de braţ sau de picior, distanţa de luptă este dată de lungimea armei.

Shaolin Qigong

Qigong-ul este una dintre vechile arte chinezeşti ce ţine atât de medicina tradiţională cât şi de perfecţionarea personală. Nu o să mă apuc să prezint din nou ce este Qigong-ul mai în detaliu, deoarece am prezentat deja noţiunile astea într-o postare mai veche.
În cadrul stilului Shaolin, practicarea Qigong-ului joacă un rol important. Întârirea sistemului imunitar, dezvoltarea concentrării şi a reacţiei de a intui acţiunile adversarului sunt doar câteva dintre exemplele avantajului practicării Qigong-ului. Unele exerciţii de Qigong se execută static, într-o postură de meditaţie, iar altele se execută în mişcare; pe lângă aceste exerciţii stilul Shaolin cuprinde aşa numitele exerciţii de Qigong dure. Aceste exerciţii au ca rol întărirea organismului şi de a creea din punctele sensibile ale corpului arme dure ca piatra şi în acelaşi timp mortale. Un exemplu de astfel de exerciţiu de Qigong dur este Vesta de fier, în practicarea căruia se execută lovituri cu un baston sau cu o cărămidă peste toată suprafaţa corpului. După o lungă practică organismul se întăreşte.
Mai jos sunt prezentate sub formă de videoclipuri unele dintre cele mai cunoscute exerciţii de Qigong din cadrul stilului Shaolin.

Ba Duan Jin

Da Mo Yi Jin Jing

Vesta de fier

Forme imitative

Formele imitative (Wu Xing Quan) sunt forme care utilizează tehnici de braţe şi de picioare cu scopul de a imita mişcările şi comportamentul unor animale. Dintre formele imitative se remarcă cele 5 animale de bază: tigru, dragon, leopard, cocor şi şarpe. Pe lângă aceste animale mai apar şi alte forme imitative (maimuţă, stilul beţivului, călugăriţă, vultur, broască, elefant, etc.). Mai jos am făcut o clasificare cu descrieri şi prezentarea sub formă de video a principalelor stiluri imitative.

Forma tigrului (Hu Xing) se caracterizează prin mişcări foarte dure şi viguroase, utilizând ca armă naturală gheara de tigru pentru chei, zgârieturi, lovituri, blocaje şi lovirea punctelor de acupunctură. Forma tigrului dezvoltă forţa, întăreşte musculatura şi sistemul osos. De obicei această tehnică este folosită pentru a scoate adversarul din luptă mai repede folosind lovituri puternice, trânte, ruperi de oase, etc. Mai jos puteţi urmări o demonstraţie a formei.

Forma dragonului (Long Xing) se caracterizează prin posturi joase, luând o formă relativ statică, îmbinând forţa cu supleţea, arma naturală predominantă fiind gheara de dragon. Acest stil tinde spre inteligenţă, dragonul nu atacă niciodată direct ci prin fente, din stânga sau din dreapta, precum sunt şi urmele şarpelui în nisip. Mai jos puteţi urmări o demonstraţie a formei.

Forma leopardului (Bao Xing) se caracterizează prin agilitate, lovituri rapide, flexibilitate şi mişcare continuă. Antrenează forţa explozivă şi viteza dezvoltând totodată agilitatea şi viteza de reacţie, folosind ca armă naturală laba de leopard. Mai jos puteţi urmări o demonstraţie a formei.

Forma cocorului (He Xing) se caracterizează prin imitarea cocorului, alternând posturile înalte precum cele de stat într-un picior cu posturi joase. Dezvoltă în egală măsură atât tehnicile de braţ cât şi cele de picior, utilizând ca arme naturale aripa de cocor, cârligul şi pumnul. Dezvoltă stabilitatea, echilibrul, supleţea şi concentrarea perfectă. Mai jos puteţi urmări o demonstraţie a formei.

Forma şarpelui (She Xing) este o formă renumită pentru precizia loviturilor, cât şi pentru predilecţia pentru atacarea punctelor de acupunctură. Dezvoltă supleţea, agilitatea favorizând controlul şi dezvoltarea energiei interne, utilizând ca arme naturale gura şarpelui şi palma şarpelui. Mai jos puteţi urmări o demonstraţie a formei.

Forma vulturului (Ying Zhua Xing) se caracterizează prin mişcări care folosesc ca armă naturală gheara de vultur, apucări cu gheara şi prize, atacarea punctelor de acupunctură şi oprirea respiraţiei, chei, imobilizări, împingeri şi proiecţii, răsuciri, sărituri şi tehnici de sol, retezarea venelor şi sfărâmarea oaselor. Mai jos puteţi urmări o demonstraţie a formei.

Forma călugăriţei (Tang Lang Xing) se caracterizează printr-o succesiune rapidă de mişcări agresive de braţe şi picioare, cele mai folosite fiind mişcările cu gheara de călugăriţă folosită atât pentru agăţare cât şi pentru lovire. Mai jos puteţi urmări o demonstraţie a formei.

Forma maimuţei (Hou Xing) caracterizează din plin mişcările maimuţei care merge pe vârfurile picioarelor sau prin sărituri din poziţie ghemuită. Tehnicile se bazează mai mult pe mişcări la sol, salturi, rostogoliri, lovituri înşelătoare, lovituri de picior şi zgârieri. Dezvoltă mobilitatea, agilitatea, forţa şi viteza de reacţie. Mai jos puteţi urmări o demonstraţie a formei

Forma beţivului (Zui Xing) se caracterizează prin mişcări fluide şi flexibile, alunecând uşor pe lângă adversar, atacându-l în puncte vitale şi folosind ca armă naturală mâna care ţine paharul pentru al înfăşca de gât, clavicula sau diferite ligamente. Mişcările par nesigure, se clatină, loveşte într-o direcţie, apoi cade la sol, se rostogoleşte şi loveşte cu picioarele. Mai jos puteţi urmări o demonstraţie a formei.

Forme

Formele (Tao Lou) sunt o metodă prin care se exersează tehnica stilului Shaolin. Ele sunt combinaţii de tehnici de braţ şi de picior, tehnici din cele 18 exerciţii de bază şi poziţiile principale. Toate acestea sunt înglobate sub forma unor mişcări, unele mai lungi altele mai scurte, care au multe aplicaţii practice.
De remarcat este faptul că aceste forme nu sunt creaţia unui singur maestru, ci de-a lungul existenţei templului Shaolin, maeştrii şi călugării au reuşit să creeze peste 200 de astfel de forme. Au fost cazuri când discipoli sau călugări au ajuns să fie mari maeştrii studiind doar o singură formă.
Scopul unei forme este de a transmite o tehnică sau mai multe tehnici; cu alte cuvinte forma este un fel de codificare a tehnicilor care după mulţi ani de practică sunt înţelese bine. Aşa cum prezentasem într-o altă postare, în zilele noastre şi studierea stilului Shaolin s-a sistematizat, astfel există rangul de începător, avansat, instructor, expert, maestru şi mare maestru. Mai jos o să încerc să prezint sub formă de videoclipuri formele care se studiază pentru fiecare rang.


Pentru nivelul de începător se studiază următoarele forme: Wu Bu Quan, Hei Hu Quan, Wu Hua Quan şi Qing Long Quan. Mai jos puteţi vizualiza videoclipurile cu demonstrarea formelor.

Wu Bu Quan
Hei Hu Quan
Wu Hua Quan
Qing Long Quan


Pentru nivelul de avansaţi se studiază următoarele forme: Tong Bei Zhang, Qi Chui, Shao Huo Gun, Louhan Shi Ba Shou, Shi Sen Tai şi Mei Hua Dao. Mai jos puteţi vizualiza videoclipurile cu demonstrarea formelor.

Tong Bei Zhang
Shao Huo Gun
Louhan Shi Ba Shou
Mei Hua Dao


Pentru nivelul de instructor se studiază următoarele forme: Liu He Gun, Da Mo Jian, Wu Xing Ba Fa Quan. Mai jos puteţi vizualiza videoclipurile cu demonstrarea formelor.

Liu He Gun
Da Mo Jian
Wu Xing Ba Fa Quan


Pentru nivelul de expert se studiază formele: Xiao Hong Quan, Da Hong Quan şi Tong Bei Quan. Mai jos puteţi vizualiza videoclipurile cu demonstrarea formelor.

Xiao Hong Quan
Da Hong Quan
Tong Bei Quan


Înafara formelor care se studiază conform sistemului de grade, se mai studiază şi forme extra, pentru practicanţii talentaţi în avansare şi lărgirea cunoştinţelor. Aceste forme sunt: Lian Huan Quan, Shaolin Chang Quan, Shaolin Taizu Chang Quan şi Jingang Quan. Mai jos puteţi vizualiza videoclipurile cu demonstrarea formelor.

Lian Huan Quan
Shaolin Taizu Chang Quan
Jingang Quan